POEZIE ITALIANĂ
Giovanni DOTOLI
(n. 1942, la Volturino, provincia Foggia, Italia)
Om de cultură italian, profesor universitar, poet, editor, critic, eseist.
Specialist în poezia secolului al XVI-lea si al XVII-lea, a celei de a doua jumătăti a secolului al XIX-lea, în miscările de avangardă ale începutului de secol XX, în francofonia canadiană si mediteraneană, ca si în poezia actuală, Giovanni Dotoli a scris numeroase cărti si mai mult de 500 de eseuri si articole despre literatură, despre limba si cultura franceză între secolul XVI si XXI, publicate în Italia, în Franta si în alte tări.
Profesor titular de Limbă si Literatură Franceză la Universitatea din Bari, din 1980, este Cavaler, Ofiter si Comandor al Ordinului „Palmes académiques” ale Guvernului francez. Prin decretul din 5 mai 1999, Presedintele Republicii, Jacques Chirac, i-a decernat titlul de Ofiter al Legiunii de Onoare, pentru merite stiintifice si culturale (1999). În octombrie 2000, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze pentru contributia sa fundamentală la difuzarea limbii si culturii franceze si pentru totalitatea lucrărilor de critică literară. În 2000, a obtinut medalia AMOPA (Asociatia Membrilor Ordinului Academic).
A fondat si a condus mai multe publicatii si reviste, dintre care unele în coeditare internatională. În special „Biblioteca Cercetării”, în prezent o coeditare între Schena Editore, din Italia si Alain Baudry & comp., din Paris, „Poesia e Racconto” (Schena, Italia)-„Les Voix du Livre” (Baudry) si „Fogli di poesia” (Schena). Împreună cu Beatrice Bonhomme si Hervé Bosio (Nice), conduce revista de poezie „Nu(e)”. A predat la Universitate din Chicago si la scoala Normală Superioară (Ulm), Paris.
Poetica lui Giovanni Dotoli se poate rezuma în certitudinea unei responsabilităti a poeziei în prezent, în cel de al treilea mileniu, epoca stiintei si mondializării, traversînd dialogul cu simplitatea originii si cu fortele esentiale ale universului, în căutarea continuă a iubirii.
Poemele sale, scrise în franceză si italiană, au fost traduse în japoneză, slovacă, poloneză, malteză, albaneză, muntenegreană si catalană. Este în curs de publicare în engleză, daneză si spaniolă.
Madonă
În adîncul furtunii din balcon
Urmăream un stol de vrăbii
Ele prindeau labirintul punctului
Săpat în piatra stelară
Apoi lumina vechiului sanctuar
S-a aprins în sufletu-mi mîhnit
Madona altarului cu făclii
Mi-a zîmbit cu zîmbet de dragoste
Piatra vetrei
Am deschis Cartea Cărtilor
Asezată pe piatra vetrei
În ea, acolo, se află capitolul fetelor
Respirînd vremea femeilor cernite
Plîngeau în jurul fîntînii
Moartea copiilor lor în război
Hornul murdar înălta spre cer
Tipete sfîsietoare de mame nebune
Plecări
Am desenat un cerc în tărînă
Cuprindea toate plecările inimii mele
Citeam în el smaraldul azurului
Cu tainele timpului meu
Apoi era libertatea liberă
A cerului si păsărilor sale
Lumea se misca în jurul lunii
Tineam o carte de muzică în mînă
Partitură
Flăcări de zîmbet se ridicau
Deasupra orizontului rosu
Mutam aburi si ceturi
Căutînd urmele trecerii tale
Plîngeam în ritmul partiturii
Unui vechi agheasmatar verde
Cu lumina si greierii
Cînta trestia din vale
O fată cu părul rosu argintiu
Plîngea în cîntul nicovalei
Îsi căuta iubitul de altădat’
Plecat pe calul albit de spumă
Columna
Mîngîi columna din piată
E din prima zi acolo
Prin ritmul tineretii si timpului
Vesteste trecerea vietii
Visez vise din copilărie
Privind durerea clopotului
Cerul rîndunicilor triste
Seara îmbrătisată de tăcere
Prezentare si traduceri de Marilena LICĂ-MASALA
