POEZIE FRANCOFONĂ
Charles DOVALLE
Plictisul
Mi-e inima rece si capul mi-e vid,
Din senin sînt cuprins de-ntristare:
Mereu, ca un spectru livid,
Plictisu-n fată mi-apare.
Ca frageda iarbă sub coasă,
Tineretea-mi se va ofili;
Ucigător dezgustul mă apasă,
Nu pot trăi nici muri.
Amărăciunii sufletului pradă
Visez suplicii cu înversunare
Si soarele continuă să ardă,
Dar viata-mi primăvară nu mai are.
Traduceri de Ion ROSIORU
