POEZIE HAITIANĂ

Anderson DOVILAS

(n. 2 iulie 1985, Porte-au-Prince, Haiti)

Student încă, poet, actor si artist plastic în devenire, Anderson Dovilas lasă traditia,

simplitatea si lirismul să vorbească în scenetele sale improvizate, în poemele sale, în

brătările si colierele pe care le confectionează din materiale naturale ori deseuri

nonbiodegradabile. De altfel, printre preocupările sale, include modul în care ar

putea fi valorificate acestea din urmă. Născut în spatiul haitian, unde prezentele

crestine si woodoo se interferă fără să se excludă, într-o familie de intelectuali, mama

fiind o militantă în plan politic, a trăit pe viu cutremurul din 12 ianuarie recent, din

tara sa. Obtinînd o bursă de studii de artă, Anderson Dovilas locuieste în prezent în

Paris, la Cité des Arts. O parte din poeme i-au fost editate în Franta si în Canada.

***

Pasărea care zboară

Nu are miros

Pasărea care zboară

Nu are documente de identitate

Dar omul fură

Mirosul hîrtiei

Umilit de păsări

Pasărea care zboară

Nu are hîrtii

Pasărea care zboară

Este fără miros

Dar omul fură

Hîrtii ca să cumpere

Păsări care un zboară

Aici voler nu are două aripi

Aici păsările sunt din hîrtie

Si micuta vietate zboară

Fără a ucide pe nimeni

Iar un motiv caută

Micuta vietate

Pentru crimă si furt.

Un sfert dansează

Eu sunt poetul, stîngaci

Poet care adună totul, pentru a face un poem

Cravate, prosoape, blazoane si nume

Adun, deasemeni, linguri, fălci, păpusi

Vrăji, stiintă, traditii si un pic de visare

De obicei, pun toate acestea pe masă

Înainte de a lua pana

P OEZIA / vară 2010

188

Iar cînd scriu

Încep să sterg foaia cu dreapta

Pentru a usca vocea celor care plîng

În versurile mele

Apoi le povestesc cu răbdare

Despre soarele care culcus si-a făcut în mine

Pentru a lumina cîntecele oamenilor

si dacă e adevărat că mă aud

Pe note muzicale, atunci vom sti că

Pentru a hrăni un copil

Trebuie să-i cumpărăm o mamă

Iar pentru a ajuta o tară

Trebuie să-i cumpărăm o poveste

Cu un sărut

Patriotic în sine

Pentru că omenirea

Este o epifrază

În care creioanele sunt tocite

La ambii poli

(Paris, 29 martie 2010)

Prezentare, traducere si adaptare din limba franceză:

Marilena LICĂ-MASALA