TINERI AUTORI

Adelina DOZESCU

Jocul de-a viata

***
Îmi cumpăr zilnic din coltul bisericii portia de divinitate,
chircită într-o icoană,
O asez pe un perete găurit, în speranta că-mi va acoperi
inima la fel de găurită
Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuatiile bursiere – îmi cască
plictisit…
Deschid televizorul: foamete, trafic cu inima păpusii
barbie, oameni-tancuri...
Dumnezeu îsi întoarce fata spre mine
În tăcere, amîndoi plîngem

Introspectie

Mă simt goală – inima e prea subtire
ca  s-acopere distanta dintre două păcate
Dumnezeu  îmi  scapă  printre degete
Mă simt atît de goală
încît  mîna  mea desenează lumină... 
 
***
Strigă-mă pe numele Loser,
să creadă lumea că-s american si detin money
Numără-mi păcatele de la (mio)card în jos-
în fata iubirii mă voi scuza că n-am cash
De treci pe la aortă,
sparge doua vase sangvine în cinstea mea-
sîngele e cea mai fină băutură,
Eu mă voi ascunde după
ochelarii de (re)vedere Gucci
si blugul cut
Nu mă treziti voi din letargie nici cu 50 Cent...

Dumnezeu, văzut  din  zgîrie nori

Ce aproape de cer, dar totusi departe
Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor,
Cînd îngerii îsi schimbă tura.
Porti în portofel o iconită de aur,
Degusti croissantul, uitînd de cersetorul din colt
si de iconita lui murdară,
Că de... faci indigestie
Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic
cu deseurile aruncate de tine,
Prea mare inflatie, multă umezeală...
De unde alte aripi?
Spui: Doamne ajută, pe cînd sărmanul are îngerul mut,
stirbit de cojile de pîine prea tari.
El îsi poartă durerea mîndru,
kilometri pînă la mănăstirile din periferie
Pe tine te doare benzina, esti obosit,
Că doar nu-i usor să ai lumea la picioare.
Mătăniile tale se rezumă la hîrtii sfintite de popi
Cersetorului cine să-i îngrijească rănile?
Fetele luminate?
Nu, sînt prea ocupate să-ti binecuvînteze afacerea,
El nu are altceva de făcut decît să-ti spele parbrizul,
Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.