Sebastian DRAGULANESCU

Reteta pisicii mov

Linistea sufletului greu o aflam.

Arunci un os – trece o pisica mov

Si rontaie, încet, maduva rozalie.

Apoi trece un meteor violet

Cu ochii unei demult amante de poet;

Un poet îl vede si se-apuca si scrie

Un fel de os cu un fel de maduva roz

Ba chiar arunca un fel de poezie.

Trece un cititor, o rontaie solemn

Si în concluzie prescrie:

Dragii mei, planeta motaie,

Se zvîrcoleste putin prin somn –

Dar linistea sufletului greu o aflam.

Sfaturile cuiva catre mine

Nu e bine sa asculti stirile

Nu e bine sa citesti ziarele, nu,

Nu e bine sa privesti revistele zilei,

Nu e bine sa deschizi televizorul,

Nu e bine sa iesi în strada, nu,

Trebuie sa-nchizi radioul, poarta, usa,

Trebuie sa nu mai iubesti pe nimeni, nici pe Ubu,

Sa nu privesti pe fereastra,

Sa nu vezi cumva bolnava lume putrezind;

Trebuie sa închizi pleoapele, sa-ti mîngîi fata,

Sa privesti în tine ca într-o vitrina

Unde curata Copilaria vine dimineata

Cu gînguritul aramiu de porumbei,

Dupa care alearga Ioana, pîna cade-n genunchi,

În zilele unei vieti duse, însorite;

Trebuie sa-ti lasi odaia pustie în lume

Si în paduri fara sfîrsit afunda-te, si du-te.

Symposion

Sînt invitat la o masa nesfîrsita

De catre patru prieteni ai iubitei mele:

Psihologul, chirurgul, psihanalistul si popa:

Sufletul tau e bolnav, omule…

Ti-e creierul putred, amice…

Destrabalatule, ros de pofte, de vermine…

Caieste-te, e tîrziu pentru tine…

Cine esti si ce vrei? ma întrebara ei

Strîngînd furculitele si cutitele în mîini.

Nu stiu, le spun, si din cuvinte sînger;

Nimic nu vreau decît s-adorm

Cu fruntea pe farfuria de portelan

(De la mama) translucid, diafan,

În care pîlpîie o pana albastra, de înger.

Mi-e sufletul de darîmaturi morman

Dintr-un adînc va sa razbata o melodie sfarîmata.