POEZIE FRANCOFONĂ

Ariane DREYFUS
                                                         (n.1958)
Ariane Dreyfus,  născută în 1958,  trăieste în regiunea pariziană.  A colaborat la diverse reviste si a scris: L’amour – 1993, Un visage effacé – 1995,  Les miettes de Décembre – 1997, La durée des plantes – 1998, Une histoire passera ici – 1999, Quelques branches vibrantes – 2001,  Les compagnies silencieuses – 2001, Le belle vitesse – 2002, La bouche de quelqu’une – 2003, L’inhabitable – 2006…

 

Kosovo XX-e siècle
       
Camionul accelerează
Din dorinta uriasă de a-l călca pe acest copil.

Nu-mi vine să cred că scriu.
Cerneala-mi nu poate să se batete pe aceste corpuri, ele n-au aici loc nici măcar cît are un singur cuvînt. Nebunia nu poate să revină în cărti.

Sînt îmbrînciti, ei se îmbrîncesc
Astfel se lărgeste mormîntul deja deschis –

Omul ridică bratele plîngînd.
Dar voi, dacă ati fi numărati, si apoi asezati în coloană?
Cu lacrimi pentru a nu schimba nimic din mocirlă.

Fetele tinere alunecă.
Sexul înfundat se răsuceste-n cap. Dacă vor reveni, îsi vor pierde cuvintele asa cum îti piezi dintii.

Degeaba îti transformi fetita-n bunicută.
Ei o vor însfăca, una după alta, de fustă. 
Apoi, exasperarea, pînă la penetrare, în fata indescifrabilei iluminări dintr-o parte, doar întepenirea în propria durere. Pe curînd.

 

Sentintă

(Dacă veti crede că iarna va fi suportabilă în corturi)

Începi să întorci capul.
Tu, sau tu si cu mine.  Unghiul mortii – pentru un unghi – nu e atît de exact.
Să dansezi, pentru reflexul unui proaspăt abis, în ochi.

Reajustează unghiul piciorului viu,
E un alt moment resimtit, fără pază.
Sau cel al sexului care se ridică, modest semn repetat.

Sîntem făcuti împreună, aceasta-i ocazia care rezistă
Să te misti cu atîta – tu o demonstrezi –
Echilibru  pentru ca figura
Să nu alunece.

Chiar cel mai mic tintuit în înăltimea tractorului, sau altul mutilat de urechi, fata rămîne-n centru.

Dansatoarea mea de azi, repetă-mi
– Pentru mine e deja spus si pătruns –
Utilitatea fără un cuvînt
De a deschide bratele dacă bratele stau pe loc
Dacă capul
De a-l apleca cel mai posibil pentru a-l redresa.

Apoi cealaltă parte.

(Les Compagnies silencieuses, Flammmarion, 2001,
apud Jean Orizet, Op. cit., p.309/310)

Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU