POEZIE FRANCOFONĂ

Edouard DUBUIS
   (1863-1895)
                   Pantumul focului

Din aripa-i în vatră un palid fluture bate.
Lemnul fumegînd se-aprinde si începe a trosni.
În suflet o lucire nesigură se zbate.
Ridică amintirea un colt din vălu-i gri.

Lemnul fumegînd se-aprinde si începe a trosni.
Prinde viată-o flăcăruie,se înaltă si coboară.
Ridică amintirea un colt din vălu-i gri,
Ezită-n mîngîierea-i un glas de-odinioară.

Prinde viată-o flăcăruie, se înaltă si coboară.
Aurul  zvîcneste-n para rozului fremătător.
Ezită-n mîngîierea-i un glas de-odinioară.
Cu păru-n vînt se naste un vis uluitor.

Aurul zvîcneste-n para rozului fremătător.
Limbile mistuitoare îsi dau duhul sugrumate.
Cu păru-n vînt se naste un vis uluitor.
Iau urma amăgirii prin agonii turbate

Limbile mistuitoare îsi dau duhul sugrumate.
Umbra va veni să pună stăpînire pe cămin.
Iau urma amăgirii prin agonii turbate.
Năluca-n întuneric se va topi deplin.

Umbra va veni să pună stăpînire pe cămin.
Spuza-i vaga nostalgie a căldurii emanate.
Năluca-n întuneric se va topi deplin.
Din aripa-i în vatră un palid flutur bate.

               (Din volumul Quand les violons sont partis, apărut în 1892)
                           Traduceri de Ion ROSIORU