Florentin DUMITRACHE

 

 

Trăirile mele...

 

Simt uneori

cum tot ce e în jur

îmi e străin

si nu mă doare,

cu toate că

sunt lucruri care

îmi apartin

si pentru care

am tot trăit din plin.

 

Iar alteori

orice-as vedea

îmi apartine mie,

mă simt si eu stăpîn

si-as vrea

ca tot ce e

al meu să fie.

 

Nu-mi recunosc

trăirile din mine,

sunt schimbător

sau ăsta nu-i păcat?

Fiind un trecător prin lume,

nu mi-e rusine

cu timpul ce îl am

si care mi-a fost dat.

 

Călător

 

Mă-ntorc cu doru-n depărtări,

Îl tin de mînă si nu-l las,

Îmi aminteste de-alte zări

Ce mult în urmă au rămas!

 

În suflet curge rîu de amintiri,

Cîndva eram călare peste dealuri,

Struneam în hamuri primele iubiri,

De sat, de ape si de valuri.

 

În mine se topesc acum

Păduri si lunci înmiresmate,

Călătoresc din nou pe drum,

Spre locuri dragi si neuitate.

 

Mă-ntorci din drum...

 

Bună dimineata, gîndul meu curat!

Ai apărut cu raza de soare,

Te-ai trezit devreme, nu te-am asteptat,

mi-ai intrat în suflet cu înseninare.

 

Te simt cum mă cauti printre amintiri,

Vrei să-mi înfloresti clipe neuitate,

Mă-ntorci din drum spre primele iubiri

Petrecute-n vremuri depărtate.

 

Simt cum trupul de-astăzi se răstoarnă-n tine,

Clipele trecute sunt ca un torent,

Ele se revarsă lavă peste mine.

Multumescu-ti, Doamne, gîndul meu ardent.