Alexandru DUMITRU
Umbrela îndemnului
A seduce imprevizibilul
e o artă aparentă
un sevalet la îndemîna celui
ce pictează tabloul, senzualitatea
se destramă în vaporii
condensati de retină,
marea taină ce îmblînzeste arcusul
si strunele sub degetele tale
care-au făcut să tremure
picăturile pe duritatea lemnului plouat,
simple emitătoare de umbră.
Mica natură
Piatra vrea netezime
în sufletul meu
aidoma sticlei ce curătă
lumina de cioburi.
Întîmplător privirile manifestă
clementă cînd tonul
zugravului rămîne verde
Răscrucea în arbori
topeste nisipul si zvîntă
roua ce umple miscarea.
Doamne cu cîtă acuratete
crosetează rădăcinile viata.
