LIRICĂ ANGLO-SAXONĂ
Stephen DUNN
Scara
Arhitectul vrea să construiască o scară
si cu imperceptibile fire de argint s-o suspende
într-o cameră cu tavan înalt,
o scară pe care poti să urci si să cobori
numai în vis. Dar mai întîi –
cum ciudătenii companie-i tin –
se va asigura că adăpostu-i
practic, construit doi pe patru
cu doi pe patru, scîndură cu scîndură, fără ornament
Scara va fi o invitatie
pentru oricine se simte-ademenit,
si văzîndu-ti reactia, ea va sti
dacă prieten îi poti deveni.
Casa va fi a lui, dar scara
va rămîne fără stăpîn,
înclinată în semn de dezaprobare în fata oricărei teologii,
o dezamăgire pentru cei tentati a politiza.
Idei mărete, sau aripi dacă ai,
ea îti va arăta cît sînt de găunoase.
Bineînteles că arhitectul stia
că peste timp va trebui s-adauge
si alte lucruri, pe gustul altora,
stia că a trăi în această lume înseamnă a negocia
cîteva ore întreprinzătoare pentru una frumoasă.
Chiar si-asa, ajuns acasă-n fiecare noapte,
încă-si putea imagina, intrînd pe usă,
scara ce duce nicăieri, si nu-i de vînzare
si pe ea pe-un tine pentru care orice
explicatie e în plus, asteptînd,
cu vinul decantat, în pragul noptii.
Traducere de Mihaela Moscaliuc
