Poet, prozator, dramaturg, eseist, traducãtor.
Andres Ehin s-a nãscut pe data de 13 martie 1940, la Tallinn. A absolvit Universitatea din Tartu în 1964, specializarea în limbi fino-ugrice. Scriitor plurivalent, a publicat douã romane (Jurnalul hotului de cai, 1996 si Ea a trîntit o sutã de bãrbati, 1998), o selectie de nuvele, 20 de piese de teatru radiofonic; a tradus în estonianã din diverse limbi numerosi scriitori. A tradus, de asemenea, 1001 de nopti, precum si folclor siberian.
Este laureat a numeroase premii: Premiul Mainor Limited (pentru cea mai bunã carte de poezie, 1990), Premiul Looming (pentru cel mai bun poem al anului, 1994), Premiul de Excelentã al Culturii Estoniene (pentru cel mai bun volum de poezii al anului, 1996), Premiul fundatiei Finlandeze Ponkala (pentru promovarea culturii finlandeze în lume, 1996), Premiul Looming (pentru cel mai bun roman al anului, 1998), Premiul National Estonian (pentru volumul de poezii Subconstientul e totdeauna minunat, 2001).
Bibliografie: Stejarul lupilor, 1968; O usã pe boltã, 1971; Lãsati micile pãsãri sã ciripeascã afarã, 1976; Nãrile mintii, 1978; Sorb întunericul, 1988; Miez de zi cu lunã plinã, 1990; Constiinta e o piele de sarpe, 1995; Subconstientul e totdeauna minunat, 2000.

Miez de zi cu lunã plinã

În fiece miez de noapte soarele mã atacã
Patul si biroul meu sînt în flãcãri,
Chiar si frigiderul din bucãtãrie e o vãpaie.
Mã trezesc, iar acoperisul a dispãrut.
Sînt uimit cã mã mai tine încã podeaua.
În fiece miez de zi luna se-naltã pe boltã,
Suflã si risipeste cenusa patului,
Se alungeste în mlãdite si în vlãstare
 de vitã-de-vie pentru a se încolãci
În jurul a ceea ce a mai rãmas din birou.
Din sertarele templului pãmîntiu, elefantii
Îsi înaltã trompele cãtre stelele din miezul zilei.
Vrãjit, mã prefac în macul
Ale cãrui seminte clinchetesc pe pîinea
Din mîna sotiei mele care cîntã.
Mesterul care reparã acoperisul
Motãie pe orizont undeva cu capul în piept.
În bucãtãrie frigiderul prinde viatã din nou.
Razele de lunã suierã lin asemenea unor
  prietenosi licurici.
Prin pãrul meu ca de gorilã, prin barbã,
  prin vis,
Fãrã teamã de Lunã, copii se-naltã deja
Spre înteleptii care tot leviteazã.
Cu obrajii rotunzi, bucãlati, ei se aflã asupra
Tavanului subtire care prinde sã vibreze
  ca un stîlp de telegraf
Lîngã drumul drept prin noaptea de iarnã,
Prin pãdurea de conifere în iarnã.
Acum îmi ciupesc nasul, îmi deschid larg
Ochii încremeniti pentru a vedea:
Luna plinã din miezul zilei e cu sigurantã aici!
 

A FI CÎINE DE APARTAMENT

A fi cîine de apartament cu trei camere
 pentru lãtrat
Cu o baie-bot
Unde dintr-un robinet picurã bale
Reci, iar din altul calde

A fi cîine de apartament cu dusumele
Cîine care latrã noaptea la lãmpile
 din tavan galbene ca luna

A fi cîine de apartament
Care detestã mirosul pisicilor

A fi cîine de apartament
Al cãrui pãr de pe sofa se zburleste
Chiar si la duhoarea felinelor
 aflate la mare distantã
 

NEMÃRGINIRE
(Un vis Lorchian)

Ulmul te întelege si un bulgãre de pãmînt te-ntelege.
Mãcesul stie tot despre tine.
Chiar si-un pãianjen te întelege.
Tu nu vei închide ochii niciodatã.

Lutul te ascultã, soarele te ascultã.
Tu vorbesti cu mlãditele si cu trunchiurile.
Pestii vin la tine si la fel si zãpada.
Tu nu vei închide ochii niciodatã.

O pisicã te stie, dar si lumina te stie.
În ventriculele tale pulseazã si o balenã
 si o veveritã.
Pãrul tãu vrea sã fie coada-soricelului.
Pietrele cîntã precum cocosii.
Tu nu vei închide ochii niciodatã.

Cît despre tine, tu nu vei închide lumina niciodatã,
Corabia glasului tãu ocoleste toate recifele.
Cutitele cuvintelor înmiresmate vor licãri totdeauna.
Tu vei înfãsura orizontul pe degetul mic.
Si vei simti pe gît propria-ti privire fixã si rece.
 

* * *

Cer cenusiu
Masini si autobuze se rostogolesc pe sosea
O pasãre zboarã peste piata orasului
Iarba crudã este prinsã sub zãpadã
Femei în negru, ciorapi de mãtase lungi,
  cu modele
Picioare asemenea serpilor
Bãrbati cu serviete
Huruituri
Huruituri
Ferestre mari
Mirosuri felurite
Lay deezunchennelmen chennelmenunlaydeez
Fiecare tine în casã ceva
Unul are o focã
Altul un copac desfrunzit
Al treilea o rupere de nori
 Într-o noapte foca o va sterge afarã
 Va aluneca încet prin curti mlãstinoase
 În spatele centralei electrice si va cãdea
  în canalul fierbinte
 Într-o noapte crengile au sã iasã
  prin piele
 Crengile desfrunzite vor rãzbate
  din trup
 În timp ce bãrbatul are sã doarmã
 Ele vor iesi pe fereastrã
 Fereastra de la primul etaj al
  unei case de lemn
 Într-o noapte pasãrea se va preface
  în ploaie torentialã
 Familia lui va deveni ploaie torentialã
 Cerul se va tîrî pe sub pãmînt
 Si toate acestea se vor revãrsa în cer
 Asta se va întîmpla într-o noapte
 Pentru cã acuma pe stradã e zi
 Este o stradã atît de calmã,
  atît de calmã si de activã
 Nimic nu se întîmplã pe o stradã atît de tihnitã
 

* * *

În noaptea albã
 împing cu degetul meu mic
 acel oras fantomatic
 si lipsit de greutate

Va rãmîne o fîsie goalã de pãmînt
 si de apã
Va rãmîne lampa pîlpîind fãrã umbrã