Mihai EMINESCU

           

 

Si răsună printre papuri

Si răsună printre papuri
Glasu-i dulce trăgănînd
Si pe fata-i miscătoare
Fata lunii legănînd.
*
Iară unda sperioasă
Se-ncreteste pe deasupra
Fuge repede spre tărmi.1

[1876]