Musatin (VI)

 

 

Dragos Vodă cel Bătrîn

Pe Moldova e stăpîn

655 Si domnind cu toată slava

Sade-n scaun la Suceava,

La Suceava lăudată

Cu ziduri înconjurată,

Zid de piatră-nalt si gros

660 Că pe el merg cinci pe jos

Si au loc cu de prisos;

Că merg trei călări alături

Si mai au loc pe de lături

Caii mîndri să si-i joace

665 Cînd încolo, cînd încoace.

Iar din negri trunchi de stîncă

Peste valea cea adîncă,

Pe deasupra de cetate,

De biserici si palate,

670 Stă domneasca cetătuie

Ce cu crestele-i se suie,

Repezite înspre fiori

Peste codri sunători,

Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolti

675 Si cu turnuri pe la colti,

Ziduri grele si cu creste

Cum au fost si nu mai este.

Printre arcurile grele,

Printre negrele zăbrele

680 Abia soarele străbate

Între tinzi întunecate;

În pereti de piatră goală

Au înfipt făclii de smoală,

Fumegînd cu flăcări rosii

 

 

 

685 Luminează-ntunecosii

Stîlpi de piatră grei si suri

Unde-atîrnă armături,

Arătînd a lor rugină

Sub făclia de răsină,

690 Paveze, mănusi leite,

Caste mîndre, poleite

Si pieptare, obrăzare

Si arcuri de vînătoare.

Iar în fundul salei drepte

695 Se-naltă pe sapte trepte

Tronul Domnului crestin,

Coperit de-un baldachin,

Iară-n jetul auriu

Sade Dragos brumăriu,

700 Barba albă pînă-n brîu,

Cu ochi negri viforosi;

Coroana de aur ros

Strălucind frumos pe frunte

Peste pletele cărunte;

705 Pe-a hlamidei sale cute

Flori de aur sînt cusute;

Si cu fata înteleaptă

Ochii mîndri si-i îndreaptă.

710 Iar l-a tronului picioare

Se însiră pe covoare

Jeturi de lemn dat la strug

Săpate cu mestesug;

Icea sese, colo sese

715 Pentru boierii alese.

La a tronului său scări

Sed în două părti boieri

Asezati, dup-a lor trepte,

Ca poruncile-i s-astepte.

720 Vornicul Tării de jos

Sta în scaun luminos,

Un bătrîn si blînd mosneag

Cu albastrul lui toiag,

Ce-i cu aur împletit,

 

 

 

725 Cu pietre acoperit;

Iar de-acesta mai în sus

Vornicul Tării de sus;

Stă cu plete colilie

Pârcălabul de Chilie

730 Si cu genele lui albe

Pârcălab Cetătii Albe.

După-acestia iarăsi vin

Pârcălabul de Hotin;

Cel din Neamt si de la Vrance

735 Rezimat stătea pe lance,

Iar pe toti i-ntrece-n slavă

Pîrcălabul de Suceavă.

Si astfel jur-împrejur

Sed în blane de samur,

740 Cu pieptare la un fel

Si cu mîneci de otel.

[Dragos Vodă cel bătrîn

Pe Moldova e stăpîn:]

În Suceava, în cetate,

Adunat-a Direptate.

 

[1880]