Musatin
Sinopsa manuscriselor: 2256, 20r, 31-32 r; 2260, 274 r-301 r; 2276 A, 22-23 r, 47 r, 57-67 r 118-122 r, 171-174 r; 2280, 24 r; 2283, 87 r
Codru-i alb si frunza-i neagră:
A lui mii de rămurele
De zăpadă îi sunt grele,
Vîntul doar trece prin ele,
5 Vîntul rece, si vreo tarcă
Scuturînd le mai descarcă . . .
Albă-i noaptea cea cu lună
De departe codrul sună,
Lupii-n pilcuri se adună;
10 Suflă vîntul, suflă-ntr-ună,
Crîng si cer mi le-mpreună.
Te-apuc-o jale nebună,
Jale lungă si întinsă
Ca si tara toată ninsă;
15 Codrii tremur ca o varga
Cît îi zarea ta de largă,
Lupii peste culmi aleargă,
Străbătînd ninsorile,
Pilcuri sboară ciorile.
20 în temei de codri desi
Nu e pîrtie să iesi,
Nu-i cărare, nu-i răzor,
Nici urmă de vînător.
Viscolind troienele,
25 Au umplut poienele,
S-au lăsat pe crengi uscate,
Peste frunze scuturate,
Peste ape, peste toate.
În pădurea nepătrunsă
30 O căscioară e ascunsă,
Nu-i aproape sat nici drum,
Singurică, nu stii cum
Doar din horn îi iese fum...
Cine-n casă o să-mi sadă,
35 De nu-i pasă de zăpadă,
Care cade s-o să cadă
Tot grămadă pe grămadă,
De-ntrece gardu-n ogradă?
Pîn' la strasin-o s-ajungă
40 De s-alege iarna lungă.
Văduvioara tinerică
Sede-acolo singurică.
Cîte zile sunt lăsate
Nu mai merge pe la sate,
45 Cîtă-i vremea unei ierne,
Cît zăpada se asterne,
Ea tot deapănă si tese
Fire albe, pînze-alese.
Pe cînd focu arde-n vatră
50 Lupii urlă, clinii latră,
Iar ea toarce din fuior
egănînd pe un picior
Albia c-un copilas
Adormit si drăgălas.
55 Si cum cîntă, cum suspină,
Glasul codrului o-ngînă.
