SI ERA PLOAIE CU SENIN

Si era ploaie cu senin
    Senin cu ploaie,
Salcîmii ramurile-nclin
    Si le îndoaie.

Acuma toti ei înfloresc
    De primãvarã
Si-un dulce miros rãspîndesc
    În dalba sarã.

Un mîndru soare scînteind
    Pe bolta-albastrã
El bate ploaia siroind
    Pe-a ta fereastrã.

Si-n hainã albã tu apari
    Cu pasuri line
Si numai ochii tãi cei mari
    Privesc la mine.

Atît de dulce si de plin,
        Cu-asa vãpaie,
                   Ah, era ploaie cu senin
        Senin cu ploaie.