Mihai EMINESCU
Doina, doinita!
Doina, doinita!
Sapte-otele-adu din stele,
Muntii cînte tot a jele,
Vin dusmanii tarii mele;
Vin dusmanii, vin în turme,
Calce-li pustia-n urme.
Doina, doinita!
Piso, riva înspumata,
Face-mi-te-ai lata, lata
Si la valuri turburata,
Sa nu-i lasi ca sa mai vie,
Foametea din urma-i mîie,
Holera colea li tie.
Doina, doinita!
Sai, copil de voinicariu,
Cinge-ti trupul cu armariu,
Sufletul cu vitezie;
Cinge-i murgului spinarea
Sa-ti discînte departarea
Cît e-n Pisa dealu mare.
Doina, doinita!
Si la Pisa-nfigeti calul,
Nu-i lasa sa treaca malul,
Stai ca stînca, stai ca valul
Si, de-ar trece, moartea-i sece,
Lupta-te ca doisprezece,
Stînca sta, iar apa trece.
