David Paulovich ESCALONA

Născut  la 26 octombrie 1944 în Havana, Cuba. 
A absolvit facultatea de stiinte economice  a universitătii din Havana în anul 1976.
In anul 1986 a obtinut masteratul la Moscova, la Academia de diplomatie.
 A lucrat la Ministerul minelor, ulterior la Ministerul afacerilor externe (seful sectiei de personal, la sectia de economie internatională, la sectia tărilor din Orientul Mijlociu, sectia America Latină), ca Secretar II la Ambasadei Cubei în Liban (1977), chargé d’affaires tot acolo (1979), consilier politic al Ambasadei Cubei în Irak (1987), observator ONU la alegerile din Republica Sud-Africană (1994), ministru consilier al Ambasadei Cubei în Panama (1996), în prezent este chargé d’affaires a.i. la Ambasada Cubei în Cehia.
 Este membru al Asociatiei nationale a economilor din Cuba, al Uniunii nationale a scriitorilor si artistilor din Cuba, detinător a patru decoratii acordate de Consiliul de stat al Cubei, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Cuba.
A publicat trei cărti pentru copii – Mundo de fantasía (Lumea imaginatiei I,II si III), culegerea de povestiri si poezii Sueno de amor (Vis de dragoste), lucrarea despre modelul economic islamic din Iran El Modelo Económico Islámico Iraní, volumul de poezii intitulat Pentru prima si pentru a suta oară, tradus în limba cehă, apărut la editura FAJM din Praga, în iulie 2002.
De curînd i-a apărut o culegere de poezie la Moscova.
Am ales cîteva poezii reprezentative pentru diverse etape si teme ale operei poetului cubanez.

 
Cînd vine dragostea,  nu există vîrstă

Cînd vine dragostea,
într-un trup mare si sănătos,
unde mai sînt jocuri,
si idei copilăresti.

Trece prin lume,
nu primeste adăpost,
confundînd pasiunea
cu un simplu capriciu.

Nu-i apreciată,
nici la întoarcere asteptată.
Vine si pleacă totodată,
asemeni norului călător.

Poate cu timpul,
să-si  poată aminti,
c-a fost iubit mult,
că n-a stiut aprecia.

A te cufunda în griji

A te cufunda în griji,
treptat prin gaura neagră,
să te lasi să cazi la fund.

Să-ti simti inima spărgîndu-se -n bucăti,
lacrimile tîsnind liber,
să tii pe umeri toată durerea lumii.

Nu suferi nici nu te opui,
lasi trupul să sufere grija,
Să-ti ispăsesti durerile una cîte una.

Să te bucuri de-o alinare prelungită,
să observi schimbarea de spirit din corp,
devenind altul, rămînînd acelasi.

Să lasi corpul să simtă durerea,
să scoată forte infinite,
să învete să se apere în viată.
Plictiseala

E un deliciu să te plictisesti,
zile întregi nefăcînd nimic,
să n-ai preocupări, nici lucru,
e de-a dreptul un vis.

Cînd ai atîtea de făcut,
cînd timpul e atît de scurt,
cînd odihna e o nevoie,
să ai timp liber e o plăcere.

Să adormi fără desteptător,
să te plimbi fără scop, fără grabă,
să vorbesti cu prietenii fără a fi cu ochii pe ceas,
să te gîndesti ce-ai de făcut.

Plictiseala plictisită e alta,
cea care n-are planuri, nici sarcini,
hoinăreste cu capul în nori, aiurea,
iroseste vremea, risipeste viata.

Cine se plictiseste, o vrea el,
îi lipseste vointa si initiativa,
se lasă în voia traiului comod,
asteaptă totul de-a gata.

Plictisitul să rămînă cu povara lui,
să-si irosească timpul si sănătatea,
eu visez să apuc ziua aceea,
în care n-am să am ce face.

Fericirea

Fericirea  e inaccesibilă,
pentru muritorul de rînd, as spune,
un vis greu realizabil,
vesnic urmărit.

Viata omului trece,
în goana nebună de a o ajunge,
de-a o putea avea o clipă,
de-a retine-o cînd îl însoteste.
Fericirea-i telul,
unei vieti oarecare,
o imensă himeră,
      un drog modern.

O gusti o dată,
chiar de-i numai un strop,
    un moment numai,
o bătaie de aripă.
   
    Nu o poti uita,
o tîrăsti viata întreagă,
    te va urmări pînă la bătrînete,
    cu farmecul minciunii.
   
    Ar putea exista fericirea,
    Cineva ar putea depune mărturie,
    chiar i s-a putea accepta existenta,
    dar n-as afirma c-am cunoscut-o.
   
   
Poezia
   
    Ce-i poezia?
    Vrea să stie fiul,
    Vor fi litere de căpsună,
    de înghetată rece de ciocolată?
   
    Ce-i poezia?
    Vrea să stie bunica.
    Or fi cărti pline de nostalgie,
    povestiri triste din alte vremuri?
   
    Ce-i poezia?
    Vrea să stie tînărul.
o fi dragostea, viata, farmecele ei,
ce renasc  zilnic în orice frază sau melodie?
    Ce-i poezia?
    Vrea să stie bolnavul.
o fi o lume plină de veselie,
de sănătate, frumusete si sperantă?
   
   
    Ce-i poezia?
    Vrea să stie un om matur.
o fi sigurantă, bogătie, iubire, viată,
ceea ce tin poetii în cărtile lor?

Ce-i poezia?
Vrea să stie poetul.
E frumosul pe care-l avem în noi,
oglinda interioară a vietilor noastre.

Poezia e sentiment, căldură,
ceva prezent si constant ce simtim si vedem.
E lumea actuală în care trăim,
frămîntată cu suferintele, dorintele si sperantele noastre.


Birocratii

Mi-e milă de ei,
de domnii birocrati,
toată ziua bla, bla, bla
ca să nu facă nimic.

Nu produc,
nu cercetează,
nu educă,
nu tratează.

Nu le invidiez,
nici functia,
nici masina,
nici călătoriile.

Tot anul între hîrtii,
urcînd si coborînd orientări,
făcînd planuri, atingînd teluri,
obezi, cu grăsime, fără exercitii.

Să rămînă cu biroul,
eu prefer aerul liber,
să transpir prin toti porii,
să-mi antrenez muschii.

Mi-e milă de ei,
învăluiti în fum,
cu zece cafele,
motăind la sedinte.

Mă simt uman,
merg, sar, alerg,
dorm, iubesc, mă trezesc,
mănînc, trăiesc, lucrez.

Bietii birocrati,
nu-i invidiez,
îsi distrug viata,
nu seamănă nimic.

Vine infarctul,
dintr-o belea,
din lipsă de aer,
de prea putin somn.

In final rămîne biroul,
asteptîndu-l pe înlocuitor,
cu sertarele deschise,
gata să-l înghită.

Prezentare si traduceri de Lidia NASIMCOVA

Home