Menachem M. FALEK
S-a născut în anul 1951, un orasul Bistrita, România, a plecat în Israel în anul 1964, locuind în prezent în Ierusalim; căsătorit, tatăl la doi băieti. Are studii universitare în literatura ebraică si filosofie.
Este adjunctul presedintelui Asociatiei scriitorilor evrei din Israel, seful sectorului de primire al noilor scriitori în asociatie, membru în directiunea sucursalei Jerusalem a comitetului scriitorilor, membru comitetului de artă în cartiere, membru comitetului de redactori-ziaristi, membru în diferite redactii ale unor reviste literare (scrise si virtuale). Delegat la noile congrese sioniste în ani 2003, 2005, 2007. Poeme, povestiri si traduceri ale lui au fost publicate în diferite ziare, magazine si periodice, scrise si virtuale, citite la radio. Publica recenzii si articole literare, tine în public interviuri cu scriitori si poeti. Cărti publicate: Zbîrcituri, poezii, 1990, Două etaje, poezii, 1992, Magic, poezii, 1994, Agătător, poezii, 1995, Cutit uns cu miere, poezii, 1997, Prisma de dragoste, aforisme, 1997, Un gram de sentiment, poezii, 1999, Despre grasi si creiere electronice, aforisme, 1999, Printre pietrele sufletului, poezii, 2000, Sedimente de cafea, poezii, 2001, Sapte zile furie, poezii, 2005, Fermoare de toamnă, poezii, 2006, Voiajurile lui Pegasus, poezii, 2007, Textura vestei lui Dracula, poezii, povestiri si articole, 2007, Fermoarele inimii, poezii selectate traduse în limba engleză, 2008, Restituirea onoarei pierdute a motanului Mao, o poemă si 14 traduceri, 2008, Noii vînători, 10 povestiri, 2008. Versiunea română a poemelor: Janette Carp
Inel si cravată
Inelul era de aur
Cum fuseseră zilele mele cu tine
Literele numelui tău se-mpletesc între ele
Pe un fundal negru.
Mi-l potrivesc pe deget, si-mi alunecă –
Să nu-l pierd, să nu-l pierd.
Astăzi, adăugat unor chei
Între palma Hamsa deschisă, antidotul pentru deochi
Si un pumn strîns s-aducă noroc
Amuletele mele
Inelul, inutil
( Patru grame în plus la greutatea legăturii de chei )
Mă însoteste la fiecare usă.
După usa de la dormitor se află
Cravatele
E una cu dungi azurii si turcoaz
Romburi si diagonale.
A fost odată legată.
Ti-ai potrivit-o într-o zi la gît
Cînd m-ai condus la altar.
Un an si jumătate mai tîrziu
Te conduceam eu
În ziua în care-ai lasat în urmă amintirile din lagăre
Despre care nu spusesesi mult.
Greu, un inel pe-o legătură de chei
O cravată rămasă orfană
Albastră, nedeznodată.
Si tu nu mai esti.
O mînă de fasole si mazăre
Tiganca tine mîna întinsă
Să primească cîteva boabe de fasole
Si dacă s-o putea
Si trei de mazăre.
Poartă o cămasă încropită din petice
Pe sub ea altă rochie,
Bijuterii de argint ieftine
Si-un ton de jeluială
Au fost de-ajuns.
«Trei prunci,
Care n-au nici trei ani», zicea ea,
«Le trebuie mîncare
Si lapte,
Si vacile, nu mai au nimic în uger,
Nici vacile vecinilor nu mai au. »
Ovreica sedea în căscioara ei
Din margine de-oras
Alegea fasolele si mazărea de teci,
Întinse mîna să-i dea tigăncii
Boabele cerute.
Îi mai dădu încă si o sticlă cu lapte.
Apoi si-a scos sortul.
A-nchis usa-n urma ei
Si s-a dus la piată
Să cumpere fasole si mazăre
Să aibă ce găti la sfîrsitul săptămînii
Pentru singurul ei copil.
Spera că tiganca n-o să-i intre în casă pe furis
Ca apoi să i se lipească de mîini vreo sculă veche
Sau vreun pled de copil
Sau vreo rochie cu care să-si poată da gata tiganul
Care mîna calul costeliv de la o cărută.
Spera că tiganca n-o să-i fure băiatului ei tabla
si piesele de sah
Cu o zi înaintea campionatului scolar.
Inginer
Poetul poate fi privit
Ca un inginer al emotiei omenesti
In vreme ce multi care-l înconjoară suferă
De un soi de ”sterilitate
Emotională”.
Poetul e bărbatul
( ori femeia )
Care ne aminteste
Ce simtim
După o zi de asudat
După ce ne-am dat jos costumele
Birocratiei,
Cămăsile competitiei
Maioul cu complexul rivalitătii
Pantalonii cei vindicativi si
Chiar si chilotii formidabilei rusini.
Inginerul limbii este poetul.
Cel care, cînd îsi formulează răspunsurile,
Se poate controla.
Care cenzurează izbucnirile
Ca să rostească doar vorbe măsurate
Încercînd să fie minutios si, în acelasi timp,
Amintindu-si că în fata lui
Este altă persoană
Un suflet viu
Care si el are simtăminte si emotii
Chiar dacă nu face din ele un poem.
Pentru că poetul este inginerul limbii.
Da, lumea e plină de cititori,
Pentru care, ca să nu cadă în abisurile plictiselii
Este nevoie de inginerul emotiei.
Rolul lui este să verse
Din creier, din inimă, ori din nu mai stiu care
Alt organ, poetul se stoarce pe sine
Ca să se pună pe hîrtie
Cu pixul,
Cu stiloul,
Ori, si mai rău, cu un computer.
Totusi, nu sînt convins că este întotdeauna necesar
Ca pentru orice profesiune, oriunde,
Să existe judecători cu inima rece, inovatori în teorie
Care să steargă pur si simplu de pe listă unele din profesii.
Ba poate că da!
Pentru că ei amintesc, prin cuvintele lor
Simpla noastră prezentă
De simpli
Ingineri ai vietii.
Unul după altul
Înaintează două siluete
Una după alta
Sufletele nu sînt cu ele.
Le urmează
La oarece distantă
Grijulii să nu depăsească hotare interzise.
Cuvinte emise în aer
Legănîndu-se în vînt
Căi paralele
A lui pe partea stîngă a drumului
A ei pe dreapta
Priveau în briza usoară
Căutau o balustradă de care să se sprijine.
Un sentiment al miniaturalului
Rostogolirea din Alfalfa
Atentie mare, să nu cazi în pîrîu
Mîinile întinse, ca să prinzi
Umbra ce înaintează
Fără un suflet în ea.
Un cuplu tînăr care a cam terminat acum cu
Un conflict periodic
Se misca pas cu pas
Cu o apatie înnăscută
Vorbind
Fiecare pentru sine
Pregătind explicatii
Pentru următoarea întîlnire
Care oricum va avea loc în
Alta fază într-un punct neprevăzut de pe
Axa timpului
La o adresă întîmplătoare sau nedefinită.
Unul după altul, altul
După altul.
Vîrstă
În fiecare dimineată mă miroseam
Cu frică,
Asigurîndu-mă că nu sînt încă infectat
Cu mirosul bătrînetii.
Mă uitam în oglindă
Cu frică
Să nu-mi despartă ridurile fetei
Tară de tară
Vis de vis
Realitate de altă lume.
La prînz îmi pipăiam trupul
Să verific dacă fiecare părticică e intactă.
Fiindcă numai oamenii întregi
Sînt îngăduiti în timp
La locul potrivit
Fără să plătească bacsisuri
Ori răscumpărări.
Pentru că o merită.
