Sentimentul familiei. Dragostea universalã

Unii ar putea sã vadã si sã denunte în aceastã poezie un aspect desuet al moralei burgheze. Totusi, aceastã poezie nu are nimic confidential. "Erotismul sãu ce intentioneazã a deculpabiliza carnea ascunde cîteodatã îndrãzneli deconcentrante iar evocãrile sale sînt deseori de-o amploare ce cuprinde toate sperantele si fatetele lumii"80
Pe cînd constatãm cu groazã ravagiile la care conduce nãruirea structurilor familiale, poezialui Haulot se prezintã ca unicul remediu pentru aceastã boalã ce roade societatea modernã. Dragostea familialã sub pana sa devine o veritabilã educatie sentimentalã, o initiere în dragostea universalã. În aceastã privintã poemele consacrate copilului sînt edificatoare. Vrea sã-si sensibilizeze fiul la frumusetile vizibile si ascunse ale lumii, invocînd împreunã cu el urîteniile acesteia, invocînd astfel puterile umane ale poeziei:

"Je te montrerai/... Cet homme qui s'en va de massacre en poeme
de forets ebloies en smbres deserts d'ame
...et j ete donnerai les cles, les mots d'action de grace
pour que le fauve en lui se vreuille ton ami"81 .

E vorba pentru poet de-a utiliza toatã puterea sa initiaticã pentru a-l aduce pe copil în largul inimii sale. El este purtãtorul tuturor prefacerilor viitoare, trebuie nu doar a fi protejat ci si învãtat a cunoaste lumea, pentru a se putea apãra el însusi mai apoi. "Nu numai mîndria si orgoliul trebuie a-i fi insuflate, ci si o anumitã perceptie intimã, interioarã a realitãtii: e vorba de-a descoperi si de-a învãta fericirea, de-a savura viata în ceea ce are mai mãret"82 .
În acelasi timp în dragostea sa pentru femeie poetul nu cautã puncte de tete a tete. Îndrãgostitii lui Arthur Haulot nu sînt singuri în lume, iar imaginea femeii mîntuitoare si mediatoare revine mereu în chemãrile sale:

"Femme/ Je veux ta voix ce soir pour dire les antiennes
Des mondes naufrages, des mondes a venir"83

Toate poemele lui Arthur Haulot se vor vrãjitorii sau mai exact radare întinse spre gloriile cerului. Cãlãtoria neobositã a poetului va rãmîne mereu atasatã rãdãcinilor sale, coltului de pãmînt pe care s-a nãscut si celor ce i-au modelat personalitatea. Mai întîi tatãl: nu e vorba doar de respect filial ci referinta permanentã la forta admiratã, la exigenta de calitate si la lupta unui militant.
Amintirea mamei e de asemenea vie. Ea este femeia: slãbiciunea si forta sa. Dacã nici un volum nu e consacrat mamei, imaginea acesteia apare de multe ori:
"Me voici, reveni. mere, d'un long voyage/ Ou je t'avais serree entre mes plans de vol"84

Credinta în puterea poeziei

Acest poet ce mãsoarã culoarele aeriene pentru a redescoperi pãmîntul în nuditatea sa primã e în mod straniu obsedat de mare: "Je ne veut pas d'autre temoin que toi mer a bout"85 . Totul se petrece aici ca si cum limbajul marin ar fi cel mai în mãsurã a exprima cerul si pãmîntul în fuziunea lor invizibilã. Dupã fiecare voiaj, poetul va trebui sã meargã la tãrm pentru a culege noi accente. "Poezia lui Arthur Haulot tãinuieste o supraabundentã de viatã, o exuberantã de imagini ce sustin o credintã ardentã si contagioasã în om, ceea ce numim fervoarea împãrtãsitã"86 .
Haulot constatã cã lumea în care trãim nu e perfectã, oamenii au pierdut controlul timpului. Însã aceste constatãri ale esecului vietii nu-l conduc niciodatã pe poet la disperare. Din contrã. credinta sa în puterea mîntuitoare a poeziei se afirmã si se consolideazã. Toatã opera si toatã activitatea sa stau mãrturie. Dragostea vrea Arthur Haulot s-o reconstituie în cadrul sãu cel mai natural. La faimosul vers a lui Gide "Familie, te urãsc" poetul pare cã opune un energic "Familie, te iubesc" . Trinitatea familiei apare la Haulot ca o entitate religioasã.
A spune lucrurilor pe nume nu înseamnã a le reduce la banalitatea lor cotidianã ci a integra realitatea cotidianã într-o poezie a umanului si a concretului. Poezia lui Arthur Haulot e menitã a fi atît rostitã cît si cititã: ea e mãrturie, comunicatie, partaj. Poezia sa e "încarnatã si personalã si se vrea accesibilã tuturor" 87 .
Haulot utilizeazã atît versul liber cît si versul regulat. Prozodia se modeleazã în functie de inspiratia poetului, care trece de la o formã la alta fãrã dificultate. Nu avem de-a face cu o alchimie a versului, ci cu grija de-a alege mijlocul cel mai potrivit pentru a transmite emotia. Poezia sa nu e un scop, ea e cuvîntul omului ce se adreseazã altor oameni în mod fratern.

Date bibliografice: Arhur Haulot

Arthur Haulot s-a nãscut la Liege la 15 noiembrie 1913. Copilãria sa n-a fost una îndestulatã, însã una fericitã. Tatãl era militant socialist. Dupã ce pãrãseste scoala la 16 ani, Arthur munceste la F.N. iar apoi într-o bancã cooperativã. Va scãpa contabilitãtii gratie lui Isi Delvigne care-i va remarca articolele publicate în Le Journal des Faucons Rouges si îl angajeazã pentru La Wallonie unde va rãmîne 4 ani, înainte de-a fi jurnalist la I.N.R. timp de 2 ani. Începînd cu 1937 intrã în Comisia Nationalã a vacantelor muncitoresti iar apoi fondeazã cu Henri Janne în 1939 Comisariatul general al turismului.
La începutul rãzboiului este membrul Biroului Clandestin al Partidului Socialist. La sfîrsitul lui 1941 e arestat de Gestapo la Bruxelles. Dupã revenirea pãcii, va pune bazele Consiliului National al Tinerilor. Ca urmare a unui atentat comis la restaurantul Le Cygne, rezervat ofiterilor germani, Arthur Haulot va fi închis împreunã cu un grup de patruzeci de ostatici, trimisi la cîmpul de concentrare de la Mauthausen în categoria N.N., destinati mortii.
Transferat la Dachau în noiembrie 1942, el îsi va asuma diferite responsabilitãti, va organiza Comitetul International Clandestin si va prelua conducerea taberei la eliberarea acesteia de cãtre armata americanã. În ceea ce priveste aceastã perioadã a vietii sale, Haulot spune: "Acolo am putut sã-mi descopãr limitele, atît în bine cît si în rãu. Niciodatã nu cãdem sau nu ne ridicãm atît de sus ca în circumstante exceptionale. Îmi spuneam atunci: dacã ies de aici viu, nu voi regreta niciodatã aceastã experientã.
La sfîrsitul rãzboiului îsi reia timp de cîteva luni meseria de jurnalist la Le Peuple de data aceasta, înainte de a-si ocupa locul de Comisar general al turismului timp de 33 de ani. Prezideazã Comisia europeanã a turismului iar mai apoi Organizatia mondialã a turismului. Este în 1973, fondatorul Biroului International al turismului social si secretar general pînã în 1988.
Din 1951, devenit co-director al revistei Le Journal des Poètes, fondeazã Bienalele Internationale de poezie care au loc mai întîi la Knokke, iar apoi la Liege. Dupã decesul primei sale sotii o întîlneste pe Moussia, cea care i-a ilustrat mai multe volume si vor organiza împreunã La Journee Mondiale Poezie Enfance. Fãcut Baron de cãtre regele Baudouin, doctor Honoris causa al Universitãtii libere din Bruxelles si al Universitãtii din Oradea, Arthur Haulot este si acum încã director al revistei Journal des Poetes si presedinte al Casei Internationale de poezie.
NOTE
80 Abdelaziz Kacem, op. cit.
81 Arthur Hauk'lot, op. cit., p. 54, "Îti voi arãta/ Acest om ce trece de la masacru la poem/ De la pãduri fermecãtoare la sumbre deserturi ale sufletului/ Pentru ca sãlbãticiunea din el sã-ti fie prieten".
82 Jean-Francis Goerres, op. cit., p. 25.
83 Arthur Haulot, op. cit., p. 56, "Femeie/ Vreau vocea ta astã searã pentru a cînta refrenele/ Lumilor naufrgaiate, lumilor ce vor veni"
84 Arthur Haulot, Deviers, Ed de Rache, Bruxelles, 1969,p. 19, "Iatã-mã revenit, mamaã, dintr-o lungã cãlãtorie/ Unde te-am strîns între planurile mele de zbor"
85 Ibidem
86 Abdelaziz Kacem, op. cit.
87 Jean-Francis Goerres, op. cit., p. 22.

Home