RECENZII
Iulian FILIP
Poetul cere cuvîntul
Citesc, primită prin posta electronică de la Iurie Bojoncăo proză din Italia, PUZZLE sau DE CE COPACII SÎNT GALBENI – tocmai cînd mă gîndeam că romanul vietii lui ar avea pe o copertă începuturile de pedagogie dramatică în Tiraspol (cu promovarea limbii si literaturii române în vecinătatea Armatei a 14-a a Rusiei în 1993), iar pe cealaltă - plopul fără sot la un geam de pe malul răului Zero de lîngă Venetia (după 2003).
Între poetii basarabeni plecati de acasă – nu de zile bune – proiectele de comunicare a noastră cu noi au precedente, modele, mecanisme declansate, eficiente, necesare, valabile. Vorbeam chiar în aceste pagini ale revistei LITERE de cîte le-a reusit Alexandru Lungu, fugarul din Cetatea Albă. Dialogul lui Iurie Bojoncă si Eugenia Bulat cu…Venetia poate însemna o altă imagine a românilor reveniti la Rîm( de pe unde ne tragem)… Comunicarea activă a lui Iurie cu Institutul Român de Cultură si Cercetare Umanistică, cu Timisoara, cu Elvetia, cu Chisinăul, eforturile poetului de a implica intelectualii din diasporă în programe culturale par din această albie, asteptată mai tălăzuită si mai cu iesire la mare.
Cer cuvîntul.Asa se întitula debutul editorial al lui Iurie Bojoncă (1989) în culegerea Sapte tineri poeti, după care a mai publicat la Chisinău Pestera mîglei (1996). Volumele de poezie Teama de scris (2002) si Mesaje din ocnele paradisului (2003) au apărut la Editura AUGUSTA din Timisoara cu o binevoitoare contributie a criticului literar Adrian Dinu Rachuieru, sensibilul prieten al scriitorilor basarabeni (pe care mai întîi de toate îi editează, apoi îi vorbeste, plasîndu-i unde le e locul firesc – între ceilalti scriitori români).
Din 2003 se stabileste în Italia (zice că revine) – aidoma imensei cohorte de basarabeni, care trec atîtea amare vămi nu după poezie. Si Iurie era decis să-si spînzure lira-n cui si să-si caute de ale familiei (apropo, superbă familie!)… Frecventează Institutul Român de Cultură si Cercetare Umanistică (IRCCU) din Venetia. Participă la activitătile culturale ale acestuia. La 19 mai 2006 Institutul Român găzduieste serata de lansare a volumelor de poezie Teama de scris si Mesaje din ocnele paradisului cu participarea lui Adrian Dinu Rachieru si a poetei italiene Anna Lombardo. În acesti ultimi ani a scris si a publicat volumul de scrisori si poeme întitulat Rîul Zero si plopul fără sot (AUGUSTA, 2007). Aceste scrieri de pribegie constituie o replică în adresa actualei guvernări din Chisinău, care a catalizat exodul prăpăstios al populatiei din Republica Moldova. Pe parcursul ultimilor doi ani întretine o corespondentă interesantă cu eminescologul Svetlana Paleologu-Matta stabilită în Elvetia.
Pînă aici mi se pare configurat portretul ori cel putin… intrigant protagonistul. La atîtea scrisori de recomandatie mai anexez si cîteva aprecieri din partea altor nănasi literari:
Gheorghe Vodă: „Poetul scrie simplu asa cum este lumina. Stilul său este lipsit de abstractii desarte. El nu scrie rebusuri pretinse poetice. Ca profesor de scoală, poetul dezvăluie sensurile, exprimîndu-le într-un limbaj plastic, emotiv, specific lirismului său”.
Victor Teleucă: „Iurie Bojoncă este adînc contaminat de poezie. După umila mea părere, e o calitate bună să-ti poti trăi propria poezie atunci cînd o scrii, nu atunci cînd ti-o citesti după aparitie. Atunci deja e prea tîrziu”.
Mihai Cimpoi: „Sînt, fireste, poeme non-stop, care pornesc din ele însele, ca firul de mătase din corpul viermelui. Poetul tine să surprindă secretia pură, desfăsurarea automată a gîndurilor si trăirilor, care sînt de fapt niste impresii, niste note de lectură, niste clipe de trăire imediată a concretului. Asadar: procedee textuale, intertextuale si hipotextuale. Autorul stă de veghe la frontiera dintre real, vis si proiectiile suprarealiste ale iluziilor, himerelor, gîndurilor putrede”.
Svetlana Paleologu-Matta: „Ce e poezia ne-o spune si poetul Iurie Bojoncă din preajma Venetiei: „Mi-e dor de poezia mea / rămasă acasă / vreau s-o citesc chiar acum / să-i mai adaog un cuvînt”.
Adrian Dinu Rachieru: „Cum poetul – «mîzgîlitor de hîrtie tînără» – este, deopotrivă, infernul si paradisul, el poate scrie memorabil: „Am omorît pădurea ca să devenim cruci…” Poet interesant, bine asezat într-o formulă lirică, încă ignorat acasă, Iurie Bojoncă va fi – cutezăm o profetie – un nume important al liricii basarabene”.
Ei, cum vă pare?
