LIRICĂ FRANCEZĂ
Jean FOLLAIN
Follain, Jean, 1903-1971. Întreaga operă, prezentînd lucrurile asa cum sînt, descoperă sufletul lor secret si dezvăluie misterul vietii cotidiene, fără lirism si fără retorică, în poeme si în proze de o concizie savuroasă.
Singur
Se întîmplă ca pentru sine
să fie rostite cîteva cuvinte
singur pe acest straniu pămînt
atunci floarea albă
piatră asemănătoare tuturor celor din trecut
firul de iarbă
se pomenesc împreună
la stîlpul barierei
ce se ridică încet
pentru a intra în căsuta de lut
în timp ce scaune, masă, dulap
se aprind de la soarele slavei.
A exista
Mercerii
Mercerii, o neant de percale fantezist imprimate
bobine de ată
din care, dezgolindu-le
copilu-si va face căruciorului roti
trese si galoane
care pe rochia celei moarte
vor servi
drept drumuri întortocheate
furnicilor oarbe în fata frumusetii carnale
sub soarele amiezii.
A exista
Veacurile
Privind urma de sînge a copitei
calului său
călăretul în această amprentă stîlcită
în care deja insectele îsi pregăteau atelierul
ghici imprimeria viitoare
apoi spre a-l întreba de drum
se apropie de dulgherul
ce-n preajma unui trandafir
contempla nemiscat linistea văii
si nu va citi niciodată vreo carte.
Teritorii
În orice tinut
Între viată si moarte
în orice tinut
se întîmplă ca o fată
să se dezbrace pentru a vedea
cînd părăseste camera
frumusetea ei
lasă loc calmului
cîteodată în acelasi timp
mîinile celui care se teme de propriu-i sfîrsit
trosnesc în întunericul linistii spre a retine speranta.
După orice
Se văd
Prin lume se văd
camere rosii
căi luminate de torte
femei desculte
pe pămîntul fierbinte
invitatii al moarte
de noapte si de zi
cîteodată lîngă uzina atomică
strîngătoare de spice
pînă-n amurg aplecate.
Traduceri de Elena ROSIORU
