POEZIE FRANCOFONĂ
Alfonsina STORNI
(1892, Elvetia – 1938, Argentina)
Poetă, scriitoare, ziaristă, militantă socialist-feministă, figură legendară a spiritualitătii argentiniene din prima jumătate a secolului XX. Disparitia ei în plină tinerete si fortă creatoare ― bolnavă, după sinuciderea prietenului ei, poetul uruguaian Horacio Quiroga (1878-1937), se sinucide înaintînd în mare ― a fost regretată în toată lumea latino-americană. Un trubadur renumit al locurilor, Mercedes Sosa, i-a dedicat un cîntec, „Alfonsina vestida de mar”, al cărui refren este încă fredonat în America de Sud.
POEME
― selectiv, 1916-1938, după o prezentare si traducere în franceză de Roland Husson din volumul „Poesias completas”, SELA (Sociedad Editora Latino-Américana), Buenos Aires, 1996
I. LA INQUIETUD DEL ROSAL / L’Inquiètude de rossier / Nelinistea trandafirului (1916)
37 YO QUIERO / Moi, je veux / Eu vreau
Să mă întorc la ce-am fost, poate materie
Fără constiinta de a fi, ca planta
Să mă bucur de viată si în fata atîtor frumuseti
Să trag seva fără să sparg vasul.
III. IRREMEDIABLEMENTE / Irrémédiablement / Ireparabil (1920)
129 HOMBRE / Homme / Bărbate
Bărbate vreau ca tu să-mi întelegi dorul
Bărbate vreau ca tu să-mi dai blîndetea
Bărbate păsesc pe urmele tale
Fiu al mamei tale : întelege-mi nebunia
141 VEN / Viens / Vino
Vino în noaptea asta iubite; lumea
Îmi apasă inima...Viata tîsneste
Vino în noaptea asta iubite; mi-e teamă
De sufletul meu.
Vai să plîng nu pot! Dă-mi mîna
si vei vedea cum sufletul mi se scurge
Linistit; cum sufletul cade
Într-o lacrimă.
155 CANTA / Chante / Cîntă
În umbra noptii înspăimîntătoare
Sufăr, mă îndoiesc, freamăt si plîng,
Pasăre frumoasă cu aripi de aur
Tu care nu stii nimic despre bărbati: cîntă!
IV. LANGUIDEZ / Langueur / Lîncezire, 1920
193 NADA / Rien / Nimic
În ziua în care te vei apropia
Multe femei te vor înconjura
Frumoase brunete
Si dulci blonde
Vor veni să se certe pe tine
Fiecare îti va face subtil
Un elogiu pentru a te avea
Si nici una nu va reusi
Iar mie nu-mi va fi teamă
Nici de blonde nici de brunete
Căci voi închide ochii
Si-mi voi zice : eu sînt a ta.
209 BORRADA / Gommée / Stearsă
În ziua în care voi muri
O altă zi se va ivi
Îndată din birou în birou
Prin registre voi fi căutată
Chiar si acolo, departe, în cătunul
Care doarme la soare printre munti
Peste numele meu, într-un vechi registru
O mînă nestiută va trage o linie
216 QUEJA / Reproche / Dojană
A Julio Cejador
Doamne, te cert cu blîndete,
Poate mă vei întelege
Mor de dor,
Dar nu pot iubi, Doamne!
Caut desăvîrsirea
În mine si în ceilalti
Caut desăvîrsirea
De a fi în stare de iubire
Mă ard în focul meu
Doamne, ai milă, ai milă
Mor de dor
Dar nu pot iubi.
230 ASI ES / C’est ainsi / Pur si simplu
Uneori versurile mele s-au născut
Din ideal
Alteori din inimă si angoasă
În furtună
Alteori dintr-o sete divină
Ce vrea să vorbească
Iar de multe alte ori, vai, oameni, le-a scris
Vanitatea mea.
Sînt pînă la urma urmelor ca oricare
Un biet amestec
De zeitate si animal
V. OCRE / Ocre / Ruginiu (1925)
255 ENCUENTRO / Rencontre / Întîlnire
L-am întîlnit la coltul străzii Florida
Mai palid ca niciodată, tot atît de distrat
Ca acum doi ani cînd îmi stăpînea viata…
L-am privit fără mirare jucîndu-mă cu mănusile
Si o întrebare de-a mea prostească usoară
Îi umplu ochii senini de calmă dojană
Căci i-am zis fără să dau importantă
De ce îti sînt acum galbeni dintii?
Mi-a întors spatele. În grabă l-am văzut cum străbate strada
Si mîneca-i cernită atinge usor mijlocul alb
Al unei june hoinare ce trecea.
I-am urmărit o secundă pălăria care se micsora
Apoi mai fu o pată de rugină hăt departe
Pînă ce iarăsi multimea îl înghiti
276 PALABRA / Le mot / Cuvîntul
Natură, îti multumesc pentru acest har
Al versului pe care mi l-ai dat
Eu sînt femeia tristă
Pe care Charon o va pune-n ramă.
Ce-ar fi fost viata mea fără dulcele cuvînt
Cum lucrează oxidul
Ocrul său arabesc
M-am tipărit în bărbati nobili sau banali
În timp ce-mi goleam prea plinul inimii fierbinti
Nu vedeam privirea pînditoare
Piezisă si neîndurătoare a negrei sirene
Mi-am iesit din carne m-am iubit nebuneste
Opunînd o frază de bazalt
Geniului obscur care ne pustieste.
VI. MUNDO DE SIETE POZOS / Monde aux sept puits /
Lumea celor sapte puturi (1934)
309 CREPUSCULO / Crépuscule / Apus
Marea neclintită
Dezrobit din fălcile sale
Se împrăstie un suflet nou
În adîncul ei
Nave scufundate
Suflete îmbrătisate
De algele sale
De curînd născută
Fata Domnului
Palidă
O priveste
Corăbii nu au navigat-o
Bărbatii nu au înteles-o
Pestii nu au stricat-o
Soarele
Coboară să o ia
Prăvălindu-se în flăcări
În mijlocul pădurii violete
Si cînd îi atinge fruntea
Porti de aur îi deschide
Străpungînd – tunele –
Spre necunoscuta zare
Trepte line
Se afundă-n ape
Ajungînd sfărîmate
La picioarele mele
Pe ele
Voi urca
Într-o bună zi
Pentru a mă cufunda
Dincolo de orizont
Grele ziduri de ape
Îmi vor fi cortegiul
În splendoarea
Înserării.
331 FRASE / Phrase / Frază
În afara legii inima mea
Intră pe sărite în lesinul său
Aici muscă, dincolo moare
Vînînd pe ici pe colo
Unde sînt eu ispitită
Inima nu vrea să fie
Unde as fi lăsat-o eu
S-a lipsit ea
Cînd îi voi spune da
Va zice nu pentru a mă supăra
Este o bună leoaică inima mea
Are dorintă dar minte nu
348 MOMENTO / Moment / Clipă
Un oras făcut din oase gri
Se lasă la picioarele mele
Ca niste tăieturi negre
Străzile
Împart osuarul îl încadrează
Îl înconjoară si îl zidesc
În acest oras acoperit de două milioane de oameni
Nu am nici o singură fiintă iubită
Cerul si mai gri
Decît orasul
Se lasă peste mine
Îmi ia viata în stăpînire îmi strînge arterele
Îmi stinge vocea
Cu toate acestea
Ca un vîrtej
Căruia nu mă pot sustrage
Lumea se învîrteste în jurul unui punct mort
Inima mea.
Bibliografie:
Roland Husson, „Omagiu Alfonsinei Storni”, în «Migraphonies», revue des littératures et musiques du monde. Poèmes (revistă a literaturilor si muzicilor lumii. Poeme), nr. 5, Paris, 2005.
Notă
Multumim directorului publicatiei, Patrick Navaï si colaboratorilor săi, Sylvie Forestier si Roland Husson, fără acordul cărora această traducere nu ar fi fost posibilă.
Selectie, traducere si adaptare Marilena LICĂ-MASALA
