POEZIE FRANCOFONĂ

 

Sylvie FORESTIER
Poetă, textier, fotograf, pictor.
În 2003 a fost invitată să recite la UNESCO în cadrul spectacolului „O mie si una de poeme pentru Afganistan” montat de „Open Asia”. Din 2001, editează, alături de Patrick Navaï, revista „Migraphonies”.

***
Vîntul străpungînd
                vălul timpului
Visul alunecă
                lungul drumului neclar
O pasăre în fata stelei vorbitoare
Murmură neîncetat cu buzele de aur
                                Te iubesc

Înrositi
Frunze în copaci uscati
Dispăreti ziduri si umbre cenusii
Clepsidră nu trece anii
Aceluia pe care
                                eu îl iubesc
***

De ce mi-ar mai păsa de pădure
Si iazul tău verde cămasă
De ce mi-ar mai păsa de preeria
De flori veninoase plină
Si de ce mi-ar mai păsa de tîrgul
Din care mi-a plecat iubitul
 
N-a mai rămas decît nebunia
Si văd iarba culcată
Acolo unde lacrima cade
Acolo unde privirea arde
N-a mai rămas decît nebunia
Pentru o inimă care nu uită

Bibliografie:
1. Sylvie Forestier, Les Sylves intérieures. Poèmes, Paris, Autori independenti, 2008.
2. Sylvie Forestier, Le songe d’Ifart, poveste, în: „Migraphonies, revue des littératures et musiques du monde”, nr. 2, Paris, 2002.

 

Traducere si adaptare: Marilena LICĂ-MASALA