POETI ITALIENI CONTEMPORANI

 

Giovanni FORMAGGIO

Perle de soare
tatălui meu

Este înăuntrul meu
Si vibrează cu tinerete
Cu fosnet de mesteacan si salcii
plângătoare
Viata ta.
Trăiesc
Ca o tufă de coriandru-n floare
Ce rup din cer perle de soare
Este scris, aici, în vene
Zgomotul pasilor tăi
De muntean neobosit
Splendizi
Cu răsăritul ce joacă
Si roua pe petale de crini
Sunt aici în luminisul inimii
Jucăriile de lemn
Plăsmuite cu mâinile tale
Pentru a mă face un copil fericit.
E aici in inima
Închisă într-o îmbrătisare infinită
si usoară
Făptura ta de bătrân suferind
Cu poeziile mele pe genunchi
Si un ring de plâns
Tată
Ai sosit cu glas scăzut anii mei
Mari cât imensitatea mării
As vrea să strig timpului să se oprească
Să nu ne stingă dialogul
Ce nutreste scurgerea vietii mele
Care-o continuă pe a ta.

Viata noastră

Viata noastră este aici
În această casă îndoliată de timp
Intre bratele câmpului
Te purtam pe mâini
Inainte cu multi ani,
Intâlnind miraje de vis…
Aici trăiam bucurii si dureri
Ale inexorabilului dus de anotimpuri…
Împreună
Privim în copaie
Portretele fiilor.
În tăcerea discretă a câmpiilor
Asezate pe piatră
Alături marelui vas al oleandrului
Să ne încredem asadar în ele.
De mână,
cum acea zi rămasă intactă în inimă,
traversa vâltoarea.
Asa că primul din noi care va pleca
ar putea spune altuia:
fumam fericiti împreună.

Metamorfoze

Aici, între bratele apusului
Trăiesc metamorfozele mele
Desiretez papucii zilei
Sufletul transpiră de soare
Miroase a must nou,
Presând generoasele primăveri
Inima respiră adulatii
De resurectii
Abdicând tăcerile serii
Fură lumina acel câmp
De stele.
Aici firul ierbii între bratele
Noptii mă simt pergament
Cu antice rugăciuni
Vele de aur
Legănate de mâna
lui Dumnezeu.

 

Sub puntea de piatră

Sub puntea de piatră
Ne-am impreunat mâinile
Sub vocile fumului si ale serii
Ai ultimei singurătăti si ai
Razelor de lună
Stăruind a ne spune
imensele cântece
Ale vietii noastre
Despre una de alta
Inimile noastre vibrară
Încuviintând
Si pentru noi doi
Sub puntea de piatră
Începea o primăvară
Fără final.
Deziderat
Dati-mi un Dumnezeu
Care trece pe strada periferică
Care să vadă opera uscăciunii
Dinspre fabrică
Si respiratia toxică
Sufocând în pini verdele
Si înnegreste
culorile florilor.
Dati-mi un Dumnezeu
Care deschide poarta casei mele
Si sade la masa mea,
Care convietuieste cu mine
Să se joace cu copiii mei
Si ai vecinilor
Când iubesc si când sufăr
Un Dumnezeu care mănâncă
pâinea mea
care priveste când altii mă judecă
Dati-mi un Dumnezeu
Care respiră ca mine
Cu bucuria unui vechi prieten.
                Traduceri de Eugen EVU