POEZIE FRANCOFONĂ
Georges FRIEDENKRAFT
Născut în anul 1945, la Libourne (Gironde, Franta), Georges Friedenkraft este
cercetător stiintific în domeniul biologiei si filozof. Căsătorit cu o ziaristă chineză din
Malaezia, patria pantumului, poetul (tată a patru copii) a dat poeziei sale o orientare
mai asiatică, atît din perspectiva temelor abordate, cît si în utilizarea formelor poetice
scurte: haiku-ul, tanka, poemul într-un vers (monostihul) si altele. Dintre cărtile sale,
cunoscute pe toate continentele, dar în mod deosebit pe cel asiatic, amintim:
Melusina sau savoarea ta în lupta mea (1971); Anotimpul cu Miralna (1977); Unu,
doi, trei, la pădure, dragii mei (1988); Pentru tine necunoscuta, pentru tine străina
(1988); Legea pîrsului (1988); Preludiu la viată (1997) si Monostihuri pentru Asia
din vis (1999). Această operă, curajoasă si nu o dată socantă, constituie un model de
dialog între culturi care se stimulează si se întregesc reciproc.
Poeme într-un vers
*
Ceai, iarbă, fîn amestecate, simbol al linistii firesti.
*
Ti-amintesti de lacu-n care sapte luni se oglindeau?
*
Parfum de mandarină, betie-a clipei lungi.
*
Iubesc enorm amenitatea din, asiatici, ochii tăi.
*
În fustele-ti usor botite atîtea flori de hibiscus.
*
În pragul noptii, luminoase ti-s gambele, iubita mea.
*
Ti se dezveleste soldul cînd musonii-l pălmuiesc.
*
Insula-i cu brîu de plaje, mai departe, vast, oceanul.
*
Descult, pe drumu-ngust ce duce către vulcanul fumegînd.
*
Orezăria-i răcoroasă si umbra bivolilor mari.
*
Soarele răsfată tandru tenul tău de ciocolată.
*
Noaptea, dacă apa-i caldă, vino să ne-mbrătisăm.
*
Simt stropi reconfortanti de lapte de palmier pe plajă-n Java.
*
Sărac de este foamea, bogat de-i aurora.
*
Pe bronzul bonzilor îsi pune patina timpul necurmat.
*
La Pekin este ziuă, Apusul doarme dus.
P OEZIA / vară 2010
100
*
Splendori, mii, înaripate pielea brună ti-o răsfată.
*
Atît de lung ti-i părul, scumpo, că-ti poate fi vesmînt de vară.
*
Stropeste cu parfum de ambră briza de toamnă kimono-ul.
*
Tari si de culoarea mierii, sînii suplelor nipone.
*
În tokonoma ı) noaptea ti-s ochii de prisos.
*
Părul frumoasei chinezoaice emană valuri de parfum.
*
Un bob de orez, două, trei – vesnicia.
1. alcov în casa japoneză traditională
Haiku
Tot interpretînd
semantica florilor
am pierdut drumul.
Sînt dispus s-accept
viclenia vîntului
nu si jugul lui.
Chiar cu grimase
vom culege murele
cu rosii limacsi.
Ploaia-l împinge
pe melc , în ritmu-i stiut.
spre un cimisir.
Rîsul tău plăcut –
în gura mea topite
cuvînt si miere.
Nu sînt nici prea verzi
dar pot fi mălăiete –
femei si mere.
Chip asiatic
cu pometi comestibili
netezi ca un lac.
P OEZIA / vară 2010
101
Un an scurs între
mîtisori si castane –
biata-nflorire.
Salcie la mal –
mîtisorii miaună-n
riduri de apă.
Tu, fără-astîmpăr,
eu, flămînd de nesatiu,
acum, fată-n fată.
Plutesc spre tine
despovărat si usor
ca o pirogă.
Între rădăcini
cochilii uriase –
ai pubis de foc.
Descult în vadul
dintre codrul albastru
si cîmpu-aurit.
Bombe si mine.
Fata cu buze de nea –
vîrstă distrusă.
Zîmbet amînat:
prea repede fata s-a
trezit femeie.
Arse oprelisti
între buzele noastre –
luna august.
Hotar indecis –
Obraji-ti rosii mi-o spun –
Între-afront si flirt.
Aneptunizînd,
sonda spatială-a sters
hotarul ultim.
P OEZIA / vară 2010
102
Îmbrăcată scurt
iarba aruncă furis
priviri florale.
Cearcăne arse
pe scoarta obrajilor tăi
coajă de nucă.
Soarele lasciv
ti-a acoperit trupul
cu aur masiv.
Zvon de cucuvea
în scorbura noptii –
iubiri sub zăpezi.
Ming si Melusina
Ming si Melusina
Dintr-o glie-s totusi;
Înfloresc în lotusi,
Pîrguiesc gherghina.
Fortă consangvină
Au si glas focos;
Un comun miros
De-ambră si răsină
Poartă-n nara fină;
Capete de lume
Pot să le asume
Flori de eglantină.
Ming si Melusina
Strîns se tin de mînă;
Ambele îngînă
Dulce cavatina.
Si la noi si-n China
Sînt povesti cu zmei
Si cu-aceiasi lei;
Ni-i la fel făina.
Îti deschid vitrina;
Tărmurii ne-adună;
P OEZIA / vară 2010
103
Vîntu-n floarea bună
Scutură stamina.
Să schităm deplina
Lume înteleaptă
Unde ne asteaptă
Ming si Melusina.
Mica lume a Emiliei
Pentru copiii mei
Mi-au zis că mîinile ti-ar fi
Si brad pe cît orezărie
Cum sînt mestecenii de pale
Si aurite ca vulcanii.
Mi-au zis că dintii tăi ar fi
Si tigru si panteră vie,
Albi si puternici ca o stîncă
Sau ca otelul din pumnale.
Mi-au zis că ochii tăi ar fi
Irisi si miriste pustie,
Muguri de sălcii beti de foc,
Ridu-nflorit pe rîu în vale.
Da, toate mi le-au spus, stii bine,
Cu-asprime si cu bucurie,
Cei care jocurile tale
Voiau ca vesnice să fie.
Nu-i medic căruia să-i placă
s-ajungi într-o infirmerie,
pruncut în care se-ntrupează
putere, vis si gingăsie.
Fir de orez din Orient
Si grîu pe milenara glie,
O aschie din bradul blond
Cu-a abanosului tărie.
Nu-i adevăr mai concludent,
Si-o stiu si mama ta o stie,
Că tot , pe orice continent,
s-a zămislit din armonie.
P OEZIA / vară 2010
104
Copile, esti concomitent
Si ce tac ei si ce-ti spun tie !
Prezentare, selectie si traduceri de Ion ROSIORU
