POEZIE GERMANĂ CONTEMPORANĂ

 

 

Erich FRIED

 

Spre bun sfîrsit

Ca si copil stiam:
fiecare fluture
pe care îl salvez
fiecare melc
si fiecare păianjen
fiecare vierme
si fiecare rîmă
va veni si va plînge
cînd voi fi înmormîntat

Odată de mine salvat
nu va mai trebui niciunul să moară
toti vor veni
la înmormîntarea mea

Cînd mă făcui mare
recunoscui:
este o prostie
nici unul nu va veni
eu voi trăi mai mult decît ei

Acum la bătrînete
întreb: dacă îi salvez
pînă la urmă
vor veni totusi vreo doi-trei?
                                              
Cum să fii sărutată

Cînd te sărut
nu-i numai gura ta
nu numai ombilicul tău
nu numai sînii tăi
pe care le sărut
Sărut si întrebările tale
si dorintele tale
sărut si gîndurile tale
îndoielile tale
si curajul tău
dragostea ta pentru mine
piciorul tău
care a venit aici
si care iar va pleca
te sărut
asa cum esti
si cum vei fi
mîine sau mai tîrziu
si cînd vremea mea va fi trecut
                                         

Ce este

Este o prostie
zice bunul simt
Este ce este
zice dragostea

Este o nenorocire
zice calcularea
Nu-i decît durere
zice teama
Este fără perspectivă
zice examinarea
Este ce este
zice iubirea

Este de rîs
zice mîndria
Este nechibzuintă
zice prudenta
Este imposibil
zice experienta
Este ce este
zice iubirea
                      
Să omori

Mai întîi timpul
apoi o muscă
probabil un soarece
apoi pe cît posibil multi
oameni
apoi iarăsi timpul