Angela FURTUNĂ

Capriciile  după  Pablo


1.    poate că o carte este doar un pod
înăltat deasupra capetelor noastre
de homeopatia cuvintelor

si vine ciocîrlia la fereastra ta
să ciugulească poemul din axiomă:
                       acel  grăunte
  pentru care viata este doar
            acompaniament muzical


2.   seductia ca unghia de mujic
neagră de durere,
peste care sîngele roade direct din os:
o femeie sub a cărei piele
creste o dibăcie fluidă a spatiului,
o femeie care îti umple capul
cu postulatele Halakhot,
o femeie în care se descarcă
electricitatea spatiului curb,
o femeie care te pregăteste
pentru termenii cosmici,
o femeie străbătută de erorile
eternului Dingler cel senil,
o femeie în care mestesugarii
zei jucători de mazurcă suie

si  alt pretext mai bun ca jocul nu-i


3.    într-o dimineată tăioasă
te trezesti uimit în camera ce s-a desfăcut
exact în două jumătăti:
tu, la mijloc, ai vrea să fii nici aici,
nici dincolo

pînă cînd te va smulge din umbra umbrae
o ciocîrlie sceptică,
mama non-sensului fecioară


4.    he is an originist,
dar afară se aranjează în stol
numerele ce mi-au fost fatale:
migratia lui unu către sud
mă lasă egală cu mine însămi,
migratia lui sapte către est mă întoarce
cu fata la travestiul ultim,
migratia lui treizeci si patru îl aduce
pe Unu lîngă o cruce de opal

limpede scad în mine,
larvatus prodero.
cine mă caută nu stie
că acea idee scurmă nimicul


5.    ia-mă din mine ca pe un sîmbure
de opiu  si scuipă-mă în bucuria pranei.
din multe lumi se poate coborî în fiintă,
din casa 'Atsilut si din cenusă,
din grămada de litere neordonate

un bărbat  trece pe lîngă un înger
tinînd în mînă o chitară:
amîndoi umplu cu muzică
spatii ce nu se ating.
noi nu ne vedem,
noi ne stim

începem să nu murim



6.    dacă ai scrie pe pielea arsă
o carte despre înfătisare,
tot din căintă te-ai înfiripa?

porti masca ce nu te aduce în trup
si urci la ora unu noaptea în patul unui
Gentleman of Wealth and Taste.
femeia lui e femeia lui:
a cui e femeia din cui?

tu esti mirele zburător
cu aripi de fiintă si plexiglas.
lucrul care pegasizează
îl stie pe Dumnezeu de la pagina
o sută doisprezece
a cărtii despre înfătisare:
băiatul acela înalt din stînga garajului
si bicicleta rosie care nu se vede



7.    tot ce este mai important
din toate socotelile despre mine
încape în două unghiuri drepte,
chiar dacă un asemenea chip angelic
nu există nicăieri în lume.
dimineata începe cu încă o cunoastere:
din ce în ce mai alb, ochiul

prefer să-ti vorbesc în limba Temuna:
nici aici nu ajung să fiu pe jumătate vis –
    pe jumătate femeie de paraclis,
dar nici acolo.
ne dăm măduva hrană ciocîrliilor
si hai să desemnăm un spatiu de locuit în
sunet si să ne ascutim craniile
la lumina caustică a sinelui meu
8.    iubeste-te ca pe un instinct de pseudosferă,
ia-te după acea poruncă ce sterge din tine
o literă pentru totdeauna:
o nouă lege va porni de la mine,
pînă cînd fi-vei mai phyrrhonian decît
phyrronienii si nu vei coborî două
etaje mai jos, acolo unde desenul
imposibilului mă deschide ca pe o usă?

în unghiul tău drept încape o muzică
mai coaptă decît noaptea în spuză



9.    să fii la fel de departe de tine
pe cît esti de aproape –
de acolo să te privesti, de unde
nu mai începi

femeia stă în semnul cu care toate
se răsfrîng asupra ceea ce ai fi fost
de nu erai sunet

te uiti la soare:
animalele lui Cyrano sînt tot acolo.
la rîndul tău, nu vei da pe nimic
mortul ce ti s-a strecurat sub limbă
făcînd vocalize



10.    oricum ti-ai asterne privirea
peste numerele teratologice,
nu-ti poti dezlipi mîinile de
carnea mulatră a pianului:
tu cînti despre Ordinea Merkabei,
aici si acolo sînt îngeri cu chei

prima dragoste este întotdeauna
o repetitie pentru Bach

singur ti-ai născut copilul
în fugă, singur ai fi rămas
 

Home