POEZIE ITALIANĂ
Silvano GALLON
(n. 6 decembrie 1946, Frosinone, Italia)
Poet, om de cultură, diplomat italian.
Silvano Gallon, după o îndelungă activitate în diplomatie (1969-2003) la Lusaka (Zambia), Amsterdam (Olanda), Teheran (Iran), Bruxelles (Belgia), Buenos Aires (Argentina), Coira (Elvetia) si Skopje (Macedonia), s-a retras printre colinele Ciociaria, regiune cu traditii culturale din sudul Romei, pentru a-si asuma misiunea de „ambasador cultural”, benevol, sustinut si urmat discret de Aurora, fermecătoarea sa sotie. Fondează, astfel, asociatia culturală AKKAD, ce îsi propune cunoasterea popoarelor prin dezvoltarea schimburilor culturale între Italia si Macedonia si, respectiv, Tările Balcanice, precum si Premiul Literar „Vîntul Păcii”. Dacă ne gîndim că Mesopotamia si Balcanii l-au inspirat si pe Aimé Césaire, observăm că aceste două zone, despărtite de istoria milenară a omenirii, devin constante în constiinta poetilor devotati armoniei si păcii. Silvano Gallon este organizatorul unor evenimente culturale la nivel national si international, printre care înfrătirea culturală între orasele Struga si Cervara. A participat la „Serile Poetice” de la Struga (2006, 2008) si la Festivalul International de Poezie din Paris (2009). De-a lungul bogatei sale activităti a fost investit cu titlul de Cavaler al Crestinătătii si Păcii (1996), a primit un premiu special pentru studiul emigratiei (2006) si numeroase premii pentru poezie, dintre care cele mai recente sunt: Premiul International de Poezie „Cesare Pascarella”, Frontana Liri, 2009, Premiul Ziaristic International IN ARS Ciociaria, pentru poezie, Frosinone, 2008 si Premiul Academiei Internationale „Mihai Eminescu” pentru poezie, Craiova, 2007.
Poemele selectate si traduse mai jos, cu acordul autorului, fac parte din volumul bilingv franco-italian, „Silenzio a due voci/Silence à deux voix”, prefatat de distinsul Profesor universitar dr. Giovanni Dotoli, un nume familiar iubitorilor de poezie din România.
Africa
ivită în culorile curcubeului
fără piele si fără frunze
golită de brate
îmi surprinzi colina
(vechi grînar plin de rod)
cu sufletu-ti vesnic prădat
vocile tale
– desi confuze încă
printre zîmbetele tăcute
si aceste încercări ale fiilor tăi
tinuti în frîu –
meditez
la visul de acacias si cedri
de măslini si mirt
„în cuvinte vii ce-mi parvin
cu nisipul desertului !”
Nostalgie
într-o privire fără spatiu
în care o lacrimă
si un surîs
sfîrsesc într-o îmbrătisare fugară,
cu o tăcută sperantă
vîntul adună,
într-un vals
prin bogatul frunzis
întreaga vale
stergînd nostalgia
fiecărui trecător
„în timpul
care nu mai urneste timpul
dar sade înlăuntrul său!”
Libertate
tăceam
vigilent si atent la chemările noptii,
cîntăream
strada pe care o străbăteam cu atîtea avantaje,
pătrundeam
rece la suspinele pămîntului pe care călcam,
sufeream
cu fiecare rău, memorie a zilelor trecute,
speram
cu fiece dimineată, într-un drum mai drept,
sărăceam
zi de zi, fără să-mi lipsească nimic,
mă eliberam
de strigătele asurzitoare
refugiindu-mă printre bărbati,
căutam răspunsuri, pretutindeni,
„si rămîn confuz!”
(Din Laura Minelli, Silvano Gallon, silenzio a due voci/silence à deux voix, prefazione di/préface de Giovanni Dotoli, Frasinone-Paris, Editore IPE-Editeur Alain Baudry&C, 2009)
Selectie, interpretare si adaptare de Marilena LICĂ-MASALA
Paris, 16 octombrie 2009
