1.
toate zidurile mîncate de moliile unei lungi absente
timpul rugineste în colivia de aur
a eruptiilor mele
se zbat secundele în prezent
împrãstie giulgiul sopîrle nãscãtoare
de zodii
stînci dospind pe buza verii în aceiasi vorbire repetatã
mecanic
vãd prin carnea ta strãvezie orbitele oprite
îngerii lipiti pe asteroizii reci
si vezi prin ondularea mãrii cernutã în retinã
viscole de alge
zãpezi depuse în amvon albastrul armurilor pe cîmpiile
istoriei
ce se tulburã
în inima morilor mãcinate la apus în albul
zborului stins
în lujerii înfloriti în impulsuri simulate nori lipiciosi
trec
pe genele noastre fantasticul ramificat prin ulcelele sparte
trãind cu ochiul deschis totdeauna în rãnile
scurse
ca o zgurã cereascã
oglinzile cojilor rãsfrîng evantaie de jocuri
înverzesc gîrbovite fictiunile lemnului
nechezatul prin miezuri alpine trecînd în arsurã
iarba natalã creste în mine castele în ruinã
tumulturi neterminate pe partea nevãzutã a oglinzii
asaltul hîrtiilor cu amintirile duse în stemele unei bãtãlii
neîncepute
2.
bãtãile inimii mele prin coridoare astrale
magneti respirînd continente surghiunite
sarea în asteptare
linistea se îndoaie dupã gîndurile mele –
gãuri negre în universul pãrãsit
siliconul îmi curge prin vene sosele de strontiu nenumãrate
valseazã prin carnea mea de antimoniu
prin grãsimea mea de cadmiu
sarje umilitoare
prin aerul din armurã
timpanul e rupt din mijlocul embrionului
bãrci vin pe umbra ta aduc flãcãri inocente
flautele adîncului rãsunã fãrã ritmicitate
si cîntecul e avortat pe cearceafuri
ca o lespede grea în gîtlejul tuturor
si cresc viu
printre plãcute indicatoare strigãte golite de
sens
gura umanã ia forma dolarului
piramide pe care se jertfesc pruncii
viitorul trãit
si posibilitatea de a spune
iatã-mã
3.
cînd timpul într-o ranã asteaptã sus pe lemnul
îndoit
portile sînt adormiri clesti într-un fluviu venind din
trecut
ziduri prin jeluiri pe dealuri au apus pãsãri
mari
se rostogolesc pînã se fac negre
lumînãri s-au aprins
în vãi
ca niste sarcofage
dezgropate din fum
zãpezi nestãpînite intrã pe usi rod peretii
înãbusã ecoul
din ulcioare fluviul subteran creste se ridicã înspre
setea noastrã fãrã sã ne ajungã
scîrtîie spînzurãtoarea
rîd pasii
plîng bulbii de nisip
desfãcuti pe masã
între filele cãrtilor
trãdarea creste spre setea noastrã se înaltã
cu vipere
tuburi de orgã într-o catedralã ridicatã
în uitare
în candeli ard oseminte în foc trece trecutul privirea
e
patrafir pe care pãsãrile si-au lepãdat avortul
strãlucirea
înjositã lagunele asmutite cu mirosul de baltã
inimi de lilieci zidite în aer
contur ars la crepuscul
fumul cicloanelor prin ochiul meu lebãdã împãiatã
arsã
crinul sprijinã solstitii de jertfã în altare sigilate
gravurã calculatã în orbia zãpezii
chipul meu
se albeste sub respiratia Ta
4.
dislocat din lentilã de opacitãtile iernii lovit de pumni
fãrã ulei stau îngropat în lãnci
friguroase la mese
nesfintite o iarnã cotrobãie în sufletele noastre
un surîs furat de pe afise rectitudine albã de castre
si frigul care nu încãlzeste nimic în noi
figuri întepenite îsi trag conturul prin timp înapoi
m-am trezit în somn
si pasii mi-erau îndepãrtati
tot mai rar tipau pãsãrile
unde ceasul s-a oprit între douã bãtãi de
inimã
încet se întunecau
piatra gîlgîia ridicînd catedrale tãcerii
necunoscuti acei copaci luminosi
în drum cad zboruri slute
ca niste fructe mor pe nevãzute ramuri
din spãrturile vîntului
ies prînzuri de fum
frunzisuri rosii
vãrsate din guri de animale
fulgerul tronînd
în visul meu
înghite hãlci din cerul
asurzit
vechi îngeri
cad strãluminati
de apele adîncului