România – judetul Olt
Ion GEORGESCU
Profesor de limba si literatura română la Scoala Tufeni, Olt. Membru al Uniunii Scriitorilor din România si al Uniunii Ziaristilor profesionisti din România. Autor al volumelor de poezii: Cîinele meu, cuvîntul, Adîncul ierburilor, Nevasta lui Socrate, Amfora de ceată, Povara lui Esop, Poemele biblice, La marginea lumii de tunete, Bazar sentimental si al romanelor: Noaptea salcîmilor, Cercul de foc.
Vremea cînd plouă dude
E luna-n care plouă cu dude peste iarbă,
întinde, dadă, cerga, să le-adunăm flămînd,
vin vrăbiile lumii, setoasele, să soarbă
cu ciocuri speriate, rotindu-se în cîrd.
De sînt prea dulci si albe, bogate în lumină,
de sîngerează negru, lovindu-se de dud,
luati cu totii, îngeri, cîte o mînă plină,
să înecati păcatul în pîntecul rotund!
Ce mai rămîn în juru-i, să rînduiască omul,
în primul rînd acelor ce l-au înfipt sub gard;
veniti, copii, cu poala, în curtea unde pomul
îsi dăruieste rodul în zilele ce ard!
Felinare
Se-ascund si-acum dovlecii copilăriei noastre,
să nu-i găsească limba perfidă, de cutit,
ca să le scoată miezul si să-i prefacă-n astre,
sublime felinare pe drumul adormit.
Cu fata conturată de rîsul vegetal
si gura de lumină curgînd către urechi,
închipuiau un rustic moment de carnaval,
atît de nou pe vremuri, iar azi, atît de vechi.
Atîtea vrejuri rupte, atîtea lampadare,
atîtea măsti sublime, atîtea lumînări;
îmbrătisati dovlecii, e vremea de culcare,
a adormit pămîntul în toate patru zări!
Petalele crizantemelor tîrzii
Arde fără sfîrsit zarea întreagă,
inima a rămas încrustată cu foc,
nesfîrsită e doar toamna înecată în crizanteme,
galbene ca soarele potolit de miscarea zeilor,
albe ca mantia iernii aproape pierdută acum,
rosii ca sîngele atipit în iertare.
În care dintre zodii eu poposesc tîrziu
la trecerea peste echinoctiul palid
din care se risipesc cîntecele
adunate în belsugul verii, dintre
ierburile înmiresmate de adierea părului tău,
care si azi mîngîie blînd tresăririle adunate
în ranita prea plină de amintiri
a soldatului civil care încă mai sînt?
Prindeti cu plasa de fluturi splendorile toamnei,
fiindcă, în curgerea zilelor, următoarea,
la două solstitii de voi si mai bine,
cu petalele altor crizanteme va sparge lumina!
Prin lanul de cînepă amurgul trecea
Crestea înaltă, cuprinsă de verde adînc,
doar o lacrimă din strălucirea zilei
dansa printre franjurii frunzelor aspre
din care bunicile îngîndurate
si cei sapte pitici torceau fir aspru
pentru pînza stergarului de sărbătoare.
Ca o ciută năbădăioasă,
cu părul mirosind atîtător a sămîntă de cînepă,
drog usor de canabis născător de plăceri,
venea fata soarelui dulce de amurg,
aruncată în jocul cu dragostea,
cu gura, cu sînii, cu trupul, rupte din rai
de mîinile mele pornite spre cer,
crengi îndrăznete, crescute în focul dorintelor.
rătutite s-au trezit firele tari aplecate spre somn,
s-au plecat încurcate pe trupul pămîntului,
cum si ea, pierdută în labirintul lui Eros.
Vatra cerului clocotea în crepuscul,
ea, căprioara, strîngea rochia înflorată cu maci,
zîmbea dureros, ochii umezi sclipeau
si, prin lanul de cînepă verde,
prin miresmele dulci si amare,
amurgul curat în taină trecea.
Mînca-vor săracii
Tata scrie de undeva din Tiraspol
cîte-o carte postală militară
că e bine sănătos pînă în prezent
ceea ce ne doreste si nouă
bunica dă la dărac
niste cînepă trecută prin melită
iar bunicul înfundă soba cu paie
răscolind supărat cu vătraiul
cîteodată mai vine un ordin cu dungă rosie
alteori un soldat este dat dispărut
o femeie îsi urlă durerea
îngropînd un costum de haine
al bărbatului mort la Cotul Donului
domnul învătător adună în fiecare dimineată
în cancelarie pe orfani
le asează pe masă cîte-o cană de ceai
cîte-o bucată de pîine neagră
si-i pune să spună rugăciunea
mînca-vor săracii se vor sătura
si vor lăuda pre Domnul
deschidem abecedarul
ne uităm la maresal si la rege
ne minunăm de oile care pasc iarbă
pe foile cărtii
apoi scriem litere mici si litere mari de mînă
pe noaptea tăblitei de piatră
din cînd în cînd apare cîte unul
venit în permisie si mirosind
a front si plin de păduchi
si-n fiecare dimineată orfanii spun rugăciunea
mînca-vor săracii se vor sătura
si vor lăuda pre Domnul.
