Liviu GEORGESCU
KIMONOURI
la sfîrsitul cuvintelor sub frunzar infinitul
spatiu festiv adormit pe cuie
anul acesta sarbatorile s-au ghemuit în frunti de lemn
betisoare le-au facut sa rasune în creier
si ceva a-nceput sa se schimbe
sa nu mai poti denumi
viata-i un sake
prin ea ratacesc aparentele
cautînd absolutul
umbrele încep sa dispara în lucruri ca si cum lucrurile
devin pantere în salturi devorînd totul în jur
umbrele au disparut
acum fiecare e propriul soare propriul pamînt
armonie în absenta
pantere în salturi devorînd tot ce-a mai ramas
într-un loc nevazut
PRELUNGIRE
... ma striga dintr-o culoare
dar nu-l pot vedea... îmi face
semne dintr-un acvariu de sunete
dar zgomotul lui nu ajunge la mine
cineva neînsemnat care se confunda
asa de bine cu retina cum se confunda cu vibratia
asa de bine cu matasea cum cu tribul de trofee
si eruptiile de plutoniu
cineva ma miroase ma atinge fara sa-l simt
cu gura plina de foc înot prin geometrii marine
în mareele abstracte
trec prin patimile atomului dincolo
sîngele marilor reptile disparute ma acopera
refluxul îmi înfuleca memoria
dupa garduri se joaca doua raze de soare
cu labe de pisica vor sa ma prinda
în jocul lor împaienjenit
si dintr-o data lumina devine cea mai
fireasca prelungire a indefinitului
FLUVIU GALBEN
ADÎNCITURA ÎN DESERTUL MEDITATIEI
meditatie în mijlocul desertului
zid în jurul altui zid
luna în fastul irisului
razele trec prin ecou si prin mingii plutitoare
armate luminoase desfac scoicile amintirii peste
algebra interioara
vîntul stîrneste muzica si arhitectura punctului
curburi ale unei substante incandescente
imagini viitoare lenevesc la marginea pleoapei
orologii bat în peretii adîncului si lampile iau foc
în versete
ascetism exersat pe ecou
desteptare la impersonalitatea întregului
nirvana
marile înghit nerabdarea ghetarilor
si gîndul din zapada ascunsa
catre o lumina abstracta –
apa de vîslit spre malul nevazut
peste tot
numerele ascund structura ciclica
fiinta si timp în imobilitate –
oglinda miscarii
