TINERI AUTORI

Vlad A. GHEORGHIU

 

recurs la fidelitate

motto : "Te iubesc!- minti el."
Martin iubeste.
De ceva timp el are o relatie cu luna.
Înainte de întâlnire Martin își așează părul
cu un pieptăn de artar.
Nu vrea să creadă lumea că e dezordonat.
În fiecare zi el merge cu un buchet de zahăr
la cimitirul din oraș.
Martin se vede cu luna în fiecare zi după 6.
Ei petrec 2 ore pe crucea unui poet avangardist.
Beau cafea și Martin fumează 3 tigări de foi.
După aceea fiecare merge pe bolta lui.
Martin înșeală luna cu o mușcată de ghiveci.
Martin a făcut dragoste cu universul.
Acum Martin se multumește cu o mușcată de ghiveci.
Martin este un poet practician.
Martin iubește.

 

happy bears

Natașa și-a făcut bagajul și a plecat.
Zicea că pleacă la maică-sa
că nu mai poate, că i s-a îngustat orizontul sub pleoape. Dar
eu nu cred.
Tot timpul îmi reproșa că
îmi las aripile pe calorifer
prea mult.
Că nu îmi storc visele prea bine
că nu îmi calc gândurile cum trebuie.
Stiu că era exasperată de Hector
câinele meu
când îsi mesteca imaginatia și o
scuipa fără jenă pe
covorul ei roz, turcesc.
Ea nu și-a mai lăsat decât
parfumul prin pat
și o pereche de șlapi cu
”happy bears” sub biroul meu
din sufragerie.
Pe cabina de duș au rămas
urmele feselor ei bine
conturate. Mă uit la ele

din când în când

ca la un nud renascentist

abandonat la mine, sub scara blocului

de femeia de serviciu.
Cocotat pe coșul de rufe
cu ceaiul de tei în mână mă
gândesc oare
cum
visează
o femeie
serioasă?

 

buna dimineată

Iubita mea doarme mult.
În fiecare dimineată îi
aduceam pâine caldă
cu unt și miere la pat.
Ea vroia și cafea și
suferea că nu îi ofer iubirea mea
arzătoare.
Azi, am dat foc patului în
care iubita mea
încă dormea.
Mirosul păcatelor care ard
îmi amintește de zilele
când îmi găteam
singur
micul dejun pe muzică de
Șostakovici.
Îmi iau cafeaua și
simt nevoia să exclam
”Ah ce dimineată frumoasă

și ce miros!”

 

loc liber

Iubesc să te văd cum
mă cauti cu lumânarea în
cada de baie
joia când
în apa care se scurge
rămân urme de
om speriat
de urât
de urâte
de urâti...
Eu știu că te
găsesc martea în
ceașca de cafea
în cabina de duș
în mașina de spălat
când te prelingi ca o
muză moale pe geam
uitându-te la mine cum
ud florile
și te scurgi liniștită
ca viata unui
tenor
italian.

 

cosmika

Stăteam fată în fată pe fotolii de piele
falsă și ne uitam unul la altul ca
doi surzi pe plajă la Vama Veche.
library pictures suna din difuzoarele insalubre
ale crâșmei. tu zâmbeai cu spatele legat
de un zid de ciment.
îti purtai părul prins
îmi purtam inelu-n ureche
îti purtai bluza în pantaloni
îmi purtam barba arsă de soare.
tu consumai un cocktail virgin cu
suc de ananas
eu consumam rezultatul iubirii nedrepte
dintre malt și hamei în pahare
reci.
m-am apropiat de tine când urmele
pașilor tăi urmăreau drumul latrinelor
în care multe fecioare și-au strigat dragostea în
sughituri de plăcere și gemete cetoase.
te-am prins de mâna dreaptă la care
purtai un fel de brătară bulversantă
a unui untc-ist angajat la o televiziune locală.
„ești ciudată! te iubesc!” am răbufnit din mijlocul
fluturilor alcoolizati bine cu grant`s și red bowler
care îmi dădeau bătăi de cap.
te uitai la mine ca la o reîncarnare a
unui zeu hindus și mi-ai spus
cu ochii mari și plăcut spălăciti de la fumul
de tigară
că sunt doi care se sărută în oglindă.
el semăna cu tine, ea cu mine.
m-am aplecat spre tine și...

PUBLICITATE.

library pictures nu a fost doar o piesă
într-o noapte în care luna a pus
punctele lipsă în
umbră.

regie de șah

Valera scrie cu inima.
pe masă.
Un roman despre o
fată care și-a omorât
sotul cu un ac de
cusut.

 

deportarea balerinei

„de 2 ani îmi tot promiti că mă duci

pe lacul cu lebede!”

spuse Cristiana plângând

și aruncând cu biscuiti în

mine.

”Lacul cu lebede nu mai e ce

a fost” - am spus eu cu un tremur în

glas.

Ea s-a uitat la mine, și-a luat

tricoul și a plecat.

Nu am mai văzut-o de 2 ani

dar tin bine minte ce mi-a spus

într-o seară rece când

doar betivii mai încălzeau

trotuarul:

”sunt cârpa ta de șters pe jos …” !

Nici nu-mi dădeam seama

cât de mult o iubesc

și cât am rănit-o.

Era în februarie

19.

 

grasul si proasta

De-ai fi cu mine în serile în care
tună și plouă în cofraje de zahăr
pe malul Rinului să aprindem un
Lucky Strike roșu
turnându-ne o ceașcă de ceai amar
cu lapte.
Și să vezi cum zboară
mintile nebunilor peste
oraș, peste
cartierul de lux unde
grasul și proasta sunt doar
două hălci de carne care
se consumă reciproc.
După ce te saturi de manechinele
de plastic și
plastic și
plastic și...
să mergem amândoi pe
malul Rinului,
să ne înecăm firesc amarul
în timp ce
moartea citește ziare
on-line.

 

Cumpar ulei esential de lamaie

Străzile sunt pustii la Venlo.
vântul se ascunde prin lăzi de bere părăsite
lângă zidurile grunjoase.
ultimul politist gras a terminat de înjurat puterea
și s-a băgat după o cutie poștală unde
cu un an în urmă a fost găsit un
chinez pus spre expediere.
brutăriile și-au închis ușile, au tras obloanele
pe geamuri, le-au sigilat cu
ceară roșie.
ultimele trei fire de praf discută politică pe
o bordură umedă în centrul
vechi.
ultimii câini șchiopi au fugit cu ultimul
tren de noapte spre București.
pe pista principală de la aeroport
cinci copii de tigani se joacă cu
o minge de plajă.
cerul din Venlo e plin de
cărbuni sau
cafea sau
tuș negru.
eu sunt ultimul locuitor al hotelului maro
din Venlo. stau la biroul șubred și
îti scriu finalul ultimei scrisori:
„și chiar dacă nu ești prima căreia
i-am scris, ești singura care contează.” 
așa s-a încheiat ultima scrisoare din
ultima noapte din
Venlo.