REFUZ

Nu blestem albastrul cerului
Si nici nu sãrut culoarea mãrii
Strîng în brate un curcubeu
Si-un rãsãrit uitat chemãrii
A fãcut un far sã creascã
În pustiul ochiului meu drept
Îmi amintesc de tine culoare
Erai vie în candela verde pustiitã
Nu mai vreau sperante lãcrimînd
Am descoperit dragostea
Am s-o sãdesc pe coala albã nescrisã.


ASTEPT

Astept dimineata
am deschis poarta ochiului
am deschis transparenta
bioxidului de carbon
am deschis albul peretilor
din carbonatul de calciu
am deschis încãpãtînarea usii
am deschis Cartea de Rugãciuni
dimineata
am deschis zãvorul gîndului
sã intre PICTORUL
din grãdina rãsãritului
dãruindu-mi sãrutarea
cerului.


ERA

Sînt un poem a cãrui
tulpinã ascunde pãmîntul
poemul a crescut
sub umbra lui
mii de cuvinte
asteptau înflorirea
era începutul
timpul chema descoperirea
pomul si-a legat ramurile
înnobilîndu-l
s-a lãsat sculptat
pe nefiintã
învatã mãretia
si strãlucirea iubirii
era lumina vesniciei.


CURSA

Si calul cu trenul pe coamã
aleargã prin gãri pustii
si necheazã
în dreapta pe douã sine rupte
un cos de locomotivã emotivã
fumeazã
si calul aleargã besmetic
si tace si danseazã
de teamã sã nu striveascã dealul
zeci de spirale urmeazã
drumul de dincolo
galopeazã galopeazã galopeazã
cad maci cad flori cad urzici
unde mã duci asa grãbit
aleargã calul pe coama asfintitului
drumul drum spre infinit.

Home