TINERI AUTORI
Grigore GHERMAN
Cernăuti
cersetor
ce să mai cersesc de la poem
când existenta si neantul
îl scriu în paralel
când versurile păsesc
prin triunghiul arterelor si
întreaga suflare adună în sine
silabe sclavagiste
când pixul scrie fără niciun efort
acest mit al sângelui meu?
copilul cu mâinile de aur
cineva
ascuns în porii mei
îmi striveste fiinta
simt în mine
cum un copil rupe cu mâini de aur
acele ceasului inflexibil
montat acolo de Dumnezeu
acest copil nu moare niciodată
acest copil surâde neîncetat
în tristetea lui biată ca o corabie
căutându-si prin africi mesterul
reprofilat în vânător de sclavi
acest copil moare cu moarte de căprioară
chiar în poiana mărului
cu antiteza tramvaiului
zuruind în buzunar
si cu metafora lunii în sânge
cineva
ascuns în porii mei
îmi striveste fiinta
si numai copilul etern
reuseste să-mi prindă
în cuie imaginea din icoană
ploaia ce mângâie si îngroapă
plouă cu rombi ceresti
dar tu mă iubesti
nici Dumnezeu nu poate iubi ca tine
nici Dumnezeu nu opreste această
ploaie ce mângâie un trup de-al nostru
si îngroapă o umbră de-a noastră
plouă cu triunghiuri invizibile
si ploaia acoperă fata astrilor care cad
în urmele nesterse ale unui suflet
cu patru ochi
plouă în odă
plouă în imn si picurii trag perdeaua
la fereastra pământului
să ascundă ochii verzi
palmele împreunate sărutul vesnic
plouă
ploaia mângâie si îngroapă
o lume întreagă prin a cărei iarbă
umblăm desculti cu inimile
pe umeri si doar atât îi cerem
acestei lumi
albe
