Corina MATEI GHERMAN
Fără sculptor
Iarăsi vine
primăvara
plutind pe lumină
îi deschid usa si urc
în vagonul ei
spre platoul cu flori
(re)înviate
dincolo de albastrul
cer mister.
*
gînduri pline cioplite
picioare din plumb răsucite
în corp
scriitori în patine cu
rotile visătoare nostalgică
clară neconformă traditie
seara la discotecă.
*
dansul
sînii mei neterminati
necunoscute o mie
mai multe prezenta
se vrea absentă
solutia transparentă
cele trei capete
ale culorii.
*
există o minune
în fiecare
proză
născută vie
un început de
primăvară
cînd pleacă iarna
ghiocelule vrei o poezie
ecoul iubirii
trenul plecării
la 30 martie
fix.
*
în mijlocul gării un tren
roteste încetisor
roata vietii
miros de cărbune
sine ruginite
gara
ireal de frumoasă
e liniste în palatul mortului
fosnitoare calesti
trec pe sine
o cărută cu tîntari.
*
fug încotro
prea departe imaginea
culeg poama verde
vrerbe singulare
singurătate
privesc chipul meu
în oglinda inversă
a timpului
sculptură fără sculptor.
Tace singurătatea
În zare mirajul
un fel de ecou dezechilibrat
urme de zi se ascund luminii
lunecusul unui soare fugar
strig unde pleci
cine te va înlocui
noapte
peste sufletele brazilor
*
nu nu se poate ridica
pămîntul îl tine
si eu îl tin
răsărit sub formă de ghiocel
zîmbeste luminii.
*
dimineata norul se colorează
nu realizez înăltarea
să ridic ancora vîntului
la ora plecării rătăcesc
atît de departe
se deplasa pe sina ei.
*
aripa unui gînd
spre acel pom (ne)înflorit
dimineata tulbură echilibrul
voalului mergător
un ochi de rechin scufundă orizontul
(ne)găsind marginea
îmi dezvăluie singurătatea.
*
o zi de repaus lacrimă cerul
se stîrpesc vise văd copacul
frate cu pădurea închid ochiul
poate revine cu trenul de seară
pragul ferestrei pustiu.
*
gonesc spre gara de fum
n-are iesire în tara instantanee
masina de secunde desenează
ceasul atomilor.
*
stingher sorbea cafeaua noptii
asteptînd explozia
respiră lumînarea
luceafăr
sub candelă să dansăm împreună
va trece vaporul.
*
desfrunzîndu-mă
alunec dincolo
sopîrlă gîndac copac
tac.
