LIRICA HINDI
Sankha GHOSH
Sankha Ghosh s-a nascut în 1932, traieste în Calcutta; a functionat ca profesor pîna în 1992 la Jadavpur University's Bengali Depart. A calatorit mult: a vizitat Iowa University, SUA, în cadrul Programului Scriitorilor (l967-68); a fost poet rezident la Visva-Bharati University în 1984; director la Rabindra Bhavan, Santiniketan 1989-90; cercetator si scriitor rezident la Institute for Advanced Studies, Simla, 1987-88; a primit pentru poezia sa distinctia Rabindra Puraskar, premiul Narasingha Das pentrui poezie al Universitatii din Delhi, premiul pentru poezie Sahitya Akademi în 1977 s.a.m.d.
Bine daca este, nici un bai daca nu este.
Într-adevar asa trebuie sa iei lucrurile
în viata.
Mai mult, învata ceva
din protestul calm
din ochii
acelei cersetoare goale
lasata-n voia sortii.
Exista într-adevar ceva, chiar si numai toate astea.
Crezi c-ai vorbit prea mult întorcîndu-te acasa?
Spirite, te simti obosit?
Vrei sa petreci linistit în casuta ta albastra
Arzînd tamîie dupa baie, la întoarcere?
Simti nevoia sa porti trup omenesc în sfîrsit
Dupa ce-ai lepadat haina diavolului?
Vremea ploioasa aduce umezeala în camera
Ti-ar placea o ananta-shayana pe pluta ta de pe ape?
Daca ai chef de toate astea, întoarce-te. Spirite, du-te de-aici.
Chiar mai conteaza?
Sa le spunem nesabuiti, sa le spunem nesociabili.
Ma aflu pe un tarîm al arderilor. Spune-le
ca multa larma nu e buna
la vremea înaltarii unui rug funerar.
Tot ce-i deasupra capului meu, sub picioarele mele, împrejurul mîinilor mele
Toti si toate sînt sclavii tai
Vorbeste-le
Spune-le sa-mi bîntuie pustiul din piept
sa-i rasfire parul lung pîna la glezne.
sa-i aprinda stelele coroana. Sa-si piarda urma
Si din misteriosul colier de cranii,
Sa picure, sa picure dharma
Pe chipul meu rece, pe pieptul meu rece, rece!
Prezentare: Marius Chelaru
Traduceri: Daniela Andronache
Vreau sa spun: Du-te la dracu'
chiar acum
Vreau sa spun: Taci
Totusi
Nu pot sa spun. Si asa
Ma distrug singur de la o zi la alta.
Vreau sa spun: Eu stiu!
Stiu ca prin maduva mea
Ti se rasuceste, ti se transforma streangul.
Vreau sa spun, tu nu ai sfîrsit, nici început
Tu esti apa, sare
Tu nu ai ochi, nici nervi
Ai numai galbenus
numai polen, rotatie, numai o tornada
numai o grota
Vreau sa spun: Du-te la dracu'! Naiba sa te ia ! Fie sa mori!
Dar nu pot s-o spun pentru ca înainte
Chiar tu
Ai sfarmat cu propriile mîini obstacolul, sufletul meu.
Începînd cu aceasta dimineata nimeni nu a mai rostit adevarul
Nimeni
Rugul funerar, lumina aprinsa
Toti ochii sclipeau scaldati în lacomie
gurile erau pline de cuvinte
Rugul funerar, lumina aprinsa
Du-te, fugi departe,
spunînd aceasta trupul meu sîngereaza
Rugul funerar,
Am venit singur catre Gange
lumina aprinsa –
Sau chandalul
Îmi arata exact dansul petelor de cenusa, oricum numai tu
|
|