Leo GILLESSEN
Poetul s-a născut în anul 1954. Trăieste în Heuem/Sankt Vith.
Electronist, membru al redactiei revistei literare „Krautgarten” din Belgia.
Autor a numeroase volume de poezie, eseuri si critică literară, printre care:
Profunzimea libertătii, În brate nimic decît noaptea, Rupturi
de cuvinte. Ciclul de poeme de mai jos face parte din volumul Verwitterung
(Descompunerea), apărut la Editura Shaker, Aachen, 2003.
*
În fiecare zi
constat că fata mea
devine o alta
si toate fetele,
pe care le cunosc
devin altfel
Toate, pe care
le văd pentru întîia oară,
erau ieri altele.
Să lăsăm lucrurile asa:
nu-i întîlnesc niciodată
pe cei cunoscuti.
*
A venit iarna.
A ajuns posta.
A iesit soarele.
Încep să văd si citesc
ce se întîmplă. Sub fiecare cuvînt
vine noaptea
din nou. Frunze viu colorate
cad pe pămîntul murdar. Trilul unei păsări
care n-a plecat.
Ar fi de-ajuns cîteva sunete. Se întîmplă
mai mult decît bănuiam. Zgomote rătăcite
si gînduri neputincioase
mă iau în primire.
*
Desi abia e decembrie
ducem soarelui lipsa. Aprindem
copaci, facem focul
în sobe. Sub piele, acolo
unde se rotesc gîndurile,
nu se mai încălzeste. Cifre,
zăbrele de umbre,
mentin redusă miscarea.
Frunze fosnesc deja
încoace zăpada
si frigul. Între case
merg înfofolitii înarmati cu lopeti.
Ce vine va cîntări greu.
Drumurile se pierd
dedesubt. Aproape de nesuportat
pentru noi cîmpul alb
al Necunoscutului. O privire
pierdută se ridică
la cer. Atît de sus
nu mai e nici
un albastru
Si uită-te la mîini.
*
Acum la vreme de iarnă cîntă
cocosul noaptea. Mai mult de
trei ori, după care orice tipăt
îngheată. În beznă cade
destulă zăpadă
pentru ziua de mîine.
Nu oricine are o lumînare
ori sîrmă ghimpată în geam. Scîrtîie pasi,
nu te întoarce. E timpul să lasi
somnul să vină. Destul
e un vis fără cuvinte. Mult înainte
de a te vedea tu însuti din nou
în lumina expirată
a unei alte zile.
*
Aici miroase mai devreme cu o zi
a zăpadă. Printre copaci
rătăcesc pierdutii, trec îngeri si
pături de aburi. Soarele
nu se miscă de jos. Aproape nu se vede
ce se află în aer. Înregistrează
starea vremii si stai departe de case.
Cîinii nu mai dorm
de mult. Un cuvînt rostit tare, o lovitură
usoară trădează pe rînd: ceva trece
pe lîngă tine,
trece si se pierde.
Trăiesc din strălucirea
artarului în ceată, înainte
de a-i cădea frunzele.
*
Aproape-i noiembrie, întuneric
destul, ca cineva să ducă dorul luminii.
Magul se duce. La perete
se adună poezii, cărti si
scrieri. Cafeaua lui Mahmud
împrăstie aromă amară.
Explozii de cuvinte taciturne
rup cerul. Îngeri
închipuiti cad în gurile deschise. E timpul
să se termine, cortul
vorbirii indirecte si moartea
să fie aduse acasă, în
propria grădină.
Lăsati gratiile deschise si portile.
În curînd vine frigul. Vom sfîrsi
ca frunzele măturate împreună de vînt.
*
Visele mele au fost masini. Obosit,
materialul ratează acum. Din pricina
sigurantei: s-au scurs zile,
adunate în ani si vesnicii. Muzică, sunete
si voci din neant mi-au cucerit
fantezia. Pe scaunul
de la fereastră stă un pahar
cu apă. Din tavan
albul pătrunde dincolo de somnul
ochilor. Care pot să vadă,
ridică protector mîna. Orbii
lovesc în jur. Un roi de tîntari
dansează în fata
soarelui încins. Prefer
seara oricărei nopti.
*
Există tinuturile
unde am golit cosurile
si n-am mai numărat
pietrele adunate.
Există locurile de seară cu foc,
lemn negru si cretă.
Din aceste imbolduri
rezultă greutatea cuvintelor,
cînd poti să înalti umerii
si scufunzi alte comori albastre
mai repede decît te astepti
Ulcioare pline cu nisip
există aici.
Prezentare si traduceri de Francisca RICINSKI MARIENFELD
