plopi-cãmin
dimineata vînzãtoarea
dimineata vînzãtoarea danseazã
ne desparte continuu.
dimineata vînzãtoarea danseazã
Pletosul
încet în parcare
murmuram
noaptea
cald
versuri vechi
– o scrisoare –
cu blugii
cei scurti
scorojite spãtare
masini luminite
cîteva muzici
în cete
alene
rulau în parcare
linistit
nestiut
elastic de pãr
pãrul meu
buzunare
cumpãr ceva
unul tu
sã-ti aduc
unul eu
împãcare
nu, n-am sã mor
antebrat
poartã
cãmin
aer cald
închisoare.
în spatele vitrinei
e devreme
putinii trecãtori
nu aud nici o muzicã
sîntem la fel amîndoi
geamul subtire
în lungul vitrinei
se zbate o frunzã galbenã
mãruntã si nesimtitã
ca frumusetea dinaintea mãrului
un dar imaginar
de la fata cu codite verzi
corigentã la ierbar.