MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
GRIGORE GRIGORE
5.IX.1948 (Finta – Dâmbovita)
DE-AR FI SĂ-MI FII MĂCAR O ZI RETINĂ
De-ar fi să-mi fii măcar o zi retină
Să văd cu tine cum începe jocul
Si flăcările care fi-vor focul
Cum te acoperi-vor cu lumină
As întelege cât esti tu de vină
Si cât de mine a fugit norocul
Si m-as muta găsindu-mi poate locul
Să am alt trunchi si-o altă rădăcină
O! dacă tu ai vrea să-mi fii solie
Si de la tine să-mi aduci sărutul
As fi al tău cât pentru o vesnicie
Tot viitorul tău si tot trecutul
Si gura ta mereu cu apă vie
Din care bei si-ncepi cu începutul
DOAR DINCOLO DE VIATĂ SI DE MOARTE
Doar dincolo de viată si de moarte
Doar în fiinta care ti-e pe cale
Să-ti fie suflet – apă, deal sau vale
Doar părticica-n care suntem parte
Ne e retina. Valuri ideale
Vor sta cu noi când vom citi o carte
Vor fi frumoase si urâte foarte
Precum lumina alergând agale
Si peste cruci dar si peste morminte
O altă viată ne va da si-un alt
Prilej de-a face-n alt tărâm un salt
Tărâm pe care nu-l vom ine minte
Si-atunci ne vom întoarce mi se pare
La ceea ce am fost cândva: Uitare.
