NU-I NIMIC DINCOLO DE IUBIRE!
Cãlãtor îmbãtat de vinul iubirii,
ADIO!
Motto: A fost odatã ca niciodatã la Bagdad...
S-ar putea sã nu ne mai vedem,
Dacã te vei scula din moarte
O NOUÃ ARDERE
Cînd mã gîndesc
Cînd mã gîndesc
Si eu mã gîndesc
nisipuri
Si lumea se învîrte -
Nisipuri din nisipuri
Nisipuri fosnitoare
tremurînd
Floarea se ascunde
Pãsãrile se ascund
Frunzele se ascund
Tremurînd mã ascund
Poet, eseist, traducãtor.
George Grigore s-a nãscut în anul 1958 la Grindu (Ialomita);
este lector la Universitatea Bucuresti, facultatea de Limbi si Literaturi
Strãine, Catedra de Limbi Orientale, sectia arabã; absolvent
al aceleasi sectii în 1983; doctor în filologie, Universitatea
Bucuresti (1997) cu lucrarea Problematica traducerii Coranului în
limba românã, publicatã ulterior la Editura Ararat,
Bucuresti, în acelasi an. În iunie 2000 a editat traducerea
Coranului în limba românã, sub titlul Coranul, Editura
Kriterion, Bucuresti, 2001.
Ca poet, a debutat cu un grupaj de poeme în limba arabã
in At-Tali’a Al-Adabyya (Avangarda literarã), Bagdad, 1989 si cu
un ciclu de poezii în limba românã, în acelasi
an, în “Scînteia Tineretului”.
În 1991, Editura Iacobi, Bucuresti, îi tipãreste
volumul de versuri Primãvarã la Bagdad.
A publicat si publicã versuri si traduceri atît în
arabã, cît si în romînã în diferite
reviste de literaturã din România si din strãinãtate.
În 1995 a publicat la Bagdad, în traducere arabã,
o antologie de poezie româneascã sub titlul Kana yagibu (ar
fi trebuit), lucrare premiatã de Uniunea Scriitorilor Irakieni.
A participat la mai multe editii ale Festivalului International de
Poezie Mirbad (Bagdad).
(Poem în stil sufi)
un vesnic cãlãtor si atît
– Bucuresti-Bagdad
– Marrakes-Qairawan –
un vesnic însetat de apa unirii.
Am fost rînd pe rînd
si cersetor, si tron, si sultan
si om, si înger, si seitan
si vinul din cupã, si cupa, si hangiul...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si rãsãrit, si apus, si beznã,
Si opait, si fluture, si luminã...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si potop, si arcã, si curcubeu
Si pas, si trecãtor si colb în cãrare,
Si munte, si vale, si cîmpie...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si frunzã, si adiere, si odihnã
si nevãzut, si vãzãtor...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Sã nu ne mai întîlnim pe pãmînt.
Eu îti dau însã un poem,
Agatã-l deasupra inimii
Pulsul tãu curge în pulsul meu
S-ar putea sã nu ne mai vedem
Doar...
La gardul despãrtitor dintre raiurile noastre
Dacã pleci în moarte,
Strînge-l ca pe ort în cãusul palmei...
Si nu-l da drept vamã nimãnui
Si nu-mi vei zãri chipul
Deschide-ti palma si uitã-te la el,
La poem, uitã-te,
Uitã-te la poemul ce, palmã si ochi,
Se-ntinde cãtre tine
La poem uitã-te
S-ar putea sã nu ne mai vedem
Sã nu ne mai întîlnim
la o nouã ardere
Vãd deja norii de fum
Desenînd pe cer
Imaginea unei alte toamne
Cu copaci descãrnati de frunze
Cu pãsãri rebegite de frig
Si igrasie urcînd prin vene
La o nouã ardere
Mã întreb
ce mai poate da viatã
grãmezii de cenusã
Poate doar soapta Tigrului
Cînd ziua se pierde
în bratele noptii
la o nouã ardere!
Nisipuri de iubire;
Cu jaruri de nisipuri -
Desfrîu de nemurire.
Acoperã lumina
Nisipuri aspre-n ceruri
Scrîsnesc sorbind retina
Or sã mã-ngroape-n searã
Nisip, eu sorb hotarul
Privirilor de cearã.
În inima poemei
În zborul fãrã umbrã
În iarna plinã de muguri
În fericirea ta
Tremurînd...