Poet, eseist, traducãtor.
George Grigore s-a nãscut în anul 1958 la Grindu (Ialomita); este lector la Universitatea Bucuresti, facultatea de Limbi si Literaturi Strãine, Catedra de Limbi Orientale, sectia arabã; absolvent al aceleasi sectii în 1983; doctor în filologie, Universitatea Bucuresti (1997) cu lucrarea Problematica traducerii Coranului în limba românã, publicatã ulterior la Editura Ararat, Bucuresti, în acelasi an. În iunie 2000 a editat traducerea Coranului în limba românã, sub titlul Coranul, Editura Kriterion, Bucuresti, 2001.
Ca poet, a debutat cu un grupaj de poeme în limba arabã in At-Tali’a Al-Adabyya (Avangarda literarã), Bagdad, 1989 si cu un ciclu de poezii în limba românã, în acelasi an, în “Scînteia Tineretului”.
În 1991, Editura Iacobi, Bucuresti, îi tipãreste volumul de versuri Primãvarã la Bagdad.
A publicat si publicã versuri si traduceri atît în arabã, cît si în romînã în diferite reviste de literaturã din România si din strãinãtate.
În 1995 a publicat la Bagdad, în traducere arabã, o antologie de poezie româneascã sub titlul Kana yagibu (ar fi trebuit), lucrare premiatã de Uniunea Scriitorilor Irakieni.
A participat la mai multe editii ale Festivalului International de Poezie Mirbad (Bagdad).

NU-I NIMIC DINCOLO DE IUBIRE!
(Poem în stil sufi)

Cãlãtor îmbãtat de vinul iubirii,
un vesnic cãlãtor si atît
– Bucuresti-Bagdad
– Marrakes-Qairawan –
un vesnic însetat de apa unirii.
Am fost rînd pe rînd
si cersetor, si tron, si sultan
si om, si înger, si seitan
si vinul din cupã, si cupa, si hangiul...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si rãsãrit, si apus, si beznã,
Si opait, si fluture, si luminã...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si potop, si arcã, si curcubeu
Si pas, si trecãtor si colb în cãrare,
Si munte, si vale, si cîmpie...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
Am fost si frunzã, si adiere, si odihnã
si nevãzut, si vãzãtor...
Însã n-am gãsit nimic dincolo de iubire!
 

ADIO!

Motto: A fost odatã ca niciodatã la Bagdad...

S-ar putea sã nu ne mai vedem,
Sã nu ne mai întîlnim pe pãmînt.
Eu îti dau însã un poem,
Agatã-l deasupra inimii
Pulsul tãu curge în pulsul meu
S-ar putea sã nu ne mai vedem
Doar...
La gardul despãrtitor dintre raiurile noastre
Dacã pleci în moarte,
Strînge-l ca pe ort în cãusul palmei...
Si nu-l da drept vamã nimãnui

Dacã te vei scula din moarte
Si nu-mi vei zãri chipul
Deschide-ti palma si uitã-te la el,
La poem, uitã-te,
Uitã-te la poemul ce, palmã si ochi,
Se-ntinde cãtre tine
La poem uitã-te
S-ar putea sã nu ne mai vedem
Sã nu ne mai întîlnim
 

O NOUÃ ARDERE

Cînd mã gîndesc
 la o nouã ardere
Vãd deja norii de fum
Desenînd pe cer
Imaginea unei alte toamne
Cu copaci descãrnati de frunze
Cu pãsãri rebegite de frig
Si igrasie urcînd prin vene

Cînd mã gîndesc
La o nouã ardere
Mã întreb
 ce mai poate da viatã
 grãmezii de cenusã
Poate doar soapta Tigrului
Cînd ziua se pierde
 în bratele noptii

Si eu mã gîndesc
 la o nouã ardere!
 

nisipuri

Si lumea se învîrte -
 Nisipuri de iubire;
Cu jaruri de nisipuri -
 Desfrîu de nemurire.

Nisipuri din nisipuri
 Acoperã lumina
Nisipuri aspre-n ceruri
 Scrîsnesc sorbind retina

Nisipuri fosnitoare
 Or sã mã-ngroape-n searã
Nisip, eu sorb hotarul
 Privirilor de cearã.
 

tremurînd

Floarea se ascunde
În inima poemei

Pãsãrile se ascund
În zborul fãrã umbrã

Frunzele se ascund
În iarna plinã de muguri

Tremurînd mã ascund
În fericirea ta
Tremurînd...