Gheorghe GRIGURCU
Tv.
Învelit în ecran ca-ntr-un scris
îti vezi imaginea cum motãie
cum se trezeste într-o altã imagine
niciodatã în sine.
Azi ceata dactilografiazã
Azi ceata dactilografiazã Amarul Tîrg
filã cu filã îl trece-n text
fiecare coalã pustie miroase-a asfalt
joacã-n vitraliile catedralei curcubeele grase
ce nu s-au putut înãlta la cer.
Inventar
Sigilii de mercur în care doarme Soarta
devize deschizînd gurile lor fioroase de lei
ape pure gîlgîind în miezul mãrinimos al focului.
Desigur
Desigur desigur cãldura proaspãtã
a lunii mai
înainteazã ezitã se opreste
pe frigul (încã) al obrajilor tãi
cum apa de ploaie într-un lac
tu tremuri aidoma bucuriei
mîzgãlite în nestire pe ziduri deja fierbinti.
Spinul
Cu cîtã greutate strãpunge spinul
densitatea pîcloasã
a vãzduhului spre-a ajunge
la invizibilul deja deschis
(dar nu-si sã seama cã e deschis).
Si cum ai putea fi
Si cum ai putea fi mã întreb
gata de cîntec asemenea soarelui
interogativ asternut pe ispititorul tãu brat
dar fãrã sã cînti încã opritã
cu degetul vîrît usor
în memorie cum între buze întredeschise
amînînd mereu cîntecul
cum ai putea fi dacã-ai cînta.
Obiecte
Obiecte ce renegîndu-si umbra se învelesc
în propria lor transparentã
fluvii întepenite-n amiazã aidoma unor mobile vechi
mici abisuri domesticite cu timpul
cum pisicile pe care le mîngîi.
Baroc
Pe umãrul tãu
somptuoasa omidã neagrã-verde
a acestei clipe
ce viseazã o clipã simetricã
o clipã pe care s-o stie alãturi
ca si cum ea însãsi n-ar mai exista.
Cum curge clipa
Cum curge clipa prin lucruri cum
le-ngroasã ori le subtiazã
îsi depune-n ele sedimentele
ori le rãpeste ceva din substantã
le provoacã le zgîltîie le dislocã
le cheamã la luptã
ea clipa viteazã o clipã cum eternitatea însãsi.
Tobe
Tobe acoperite de pãr cum cãpãtîni de sãlbatici
tobe din care tîsnesc cuvinte fãrã cuvinte
strigãte fãrã strigãte lacrimi fãrã lacrimi
tobe care ucid vidul dinlãuntrul lor cu sînge rece
ca si cum s-ar sinucide.
Sã fie viata
Sã fie viata cum s-a zis o formã a literaturii?
dar gustul senzatiilor ei tari se dizolvã pe limba noastrã
legile desertãciunii ni se digerã-n stomac
ceremonioasele pasiuni ajung totdeauna-n sînge
si toate ne-ajutã sã trãim fãrã a pune granite între a fi si a fi
sã pornim vitejeste din nou din text cãtre viatã
(doica noastrã comunã: perfida nemãrginire deja atît de iritatã).
Pînã si apa Jiului
Pînã si apa Jiului
miroase azi a ouã stricate
mîine probabil va duhni
cum hoitul lui Zosima.
Semn de carte
Surîsul care-a pãrãsit chipul
chipul care-a pãrãsit poemul
poemul care ne cautã chipul
surîzînd chinezeste.
Lasã
Lasã poemul acesta-n seama
calului pe care-l schimbi pe-o vacã
lasã poemul acesta-n seama
vacii pe care-o schimbi pe-o caprã
lasã poemul acesta-n seama
caprei pe care-o schimbi pe-un cocos.
