TINERI AUTORI

Ionela Mădălina GROSU

 

cum să fii the one

 

să privesti lebede pe cer să fii numită
scândură ai 180 cm 50 kg frică de make-up
porti plete înnodate cu ată rosie
de deochi de râsul lumii

acum esti în vama veche esti copilul cu floricele
vechi culese cu voluptate
printre pietre rotunde
cu căsute de orbit cu familii de peturi
cu inimioare până-n gât/ dar chiar nu te primim

fată dragă dacă-ti pui grâu de import în păr
dacă arunci rochia de tigancă
si
te învârti
si te tii cu lăutarii

lumea spune/ esti făcută în spania tatăl tău
e un poet părăsit
printre rosii
pui des semnul exclamării
pe buze
scoti repede fotografii făcute de dragul
de a fi artistice
mai bine scoate lmomentele de divă ochelarii

cearcănele amorul nebun
bulinele de pe rochită

fă ca si cum ai furi din trucul femeii

la treizeci de ani fă piruete
ca o chinezoaică pe tocuri de 10 cm/ de aceea

mi-e dor de începuturi de directia 5
de glezne goale în cearsafuri de baloane de săpun
ca niste acadele

punctum/ acum e ora când esti artistă
ia umbrela
prinde succesul între dintii de fiară
si pleacă în căutarea lui oscar wilde/ dar

tu vrei să mai rămâi să vorbim despre vise ciudate
despre lectii noi cu morti cu învieri
aiuritoare

 

legea compensatiei

 

nu stiu când se face dimineată
îmi bate inima sofisticat/ mai tare doar mai tare
ultimul ac al ceasului stă
de ce iubesc finalul de noapte sau
de ce mă joc de-a versul alb cu delfinii pe burtică

din plete blonde nu mai zăresc
nici copilul nici femeia nici bărbatul
povestea e cum să cersesti de la altii
când îti acoperi ochii

n-am înteles niciodată
mi se înfierbântă mainile când e frig

ziua mea nu e pe aceeasi dată/ fiecare zi port un nume
mă cheamă robert am o garoafă rosie
părintii mei trec strada în sus si în jos

nu aud marea într-o scoică nu ordonez crescător
nici trenuri nici călătorii nici nu stiu care e mâna mea dreaptă
de ce n-o să mă îngroape nimeni gratis

când
visez
am lângă mine o păpusă de portelan
masinăria din burtă
îngână cântecelul de leagăn al mamei

mai vreau 2 păpusi de portelan/ soarele va răsări
pe fereastră va iesi ca un fum triunghiul mortii

 

catching of happiness

 

moare în mine
partea care ia ceaiul/ în mijlocul parcului copii bunici scheletul
copacului prins sub zăpadă

din colturi
rosteste pe vârf o limbă/ mi se urează de bine de foarte bine
la multi ani dragă mădă dragă rombule dragă piatră
filozofală

fericirea mea nu e temporară
dospeste aici o fericire proportionată
iau masa număr banii ies pe usă ca un cântec
spart
mă feresc de urcatul zilnic
pe litere/ uit de litere scriu în jurnal cu frunze presate
spun doamne fereste-mă de rele de puisori de cel
care nu doarme în internatul cnpr

patului îi lipseste locul unde mă ascund
mi se joacă feste cum se joacă hora pe câmpii
fete obraznice sărută mâna din care
cresc aceste imagini

trupul meu pleacă/ o fetită fără chibrituri fără păpusa portocalie
fără
să stiu
mi se fură din foile cu poezii vesele

le fac pe toate coifuri/ sub ele căpcăunul se joacă de-a nunta
flutură plete de căpcăun
desenează contururile
unei mâini uriase citeste despre fratele meu geamăn

apoi
mai iau un sfert din cana cu ceai