Ionela Mădălina GROSU

 

probleme tăcute

 

în oras nu doarme nimeni soarele e putred

si

câinii muscă din otravă ca din anafură.

 

acest bărbat

mimează dragostea aruncă în baie rânjetul caraghios

îl îneacă

până la brâu

până la buze

până la pleoape

îl face să zboare pe fundul gropii.

 

jur împrejur

miroase a câine turbat a mâini care tin drepte

chingile bolii a ploaie care smulge carnea de pe oase.

 

vine un stol de păsări ude si

e ca si cum rozi gratiile închisorii si-apoi mori.

 

acest bărbat

bea iertarea la fiecare prânz. din palme ies

fluturi de hârtie în jurul mesei joacă poker

cu versuri murdare cu urletul lui allen

ginsberg. stiu că allen

 

aduce fericirea fiecărei zile dar bărbatul se atasează

ca o cicatrice

de cersetorul din colt. sunt inocentă sunt orizontală pisici negre

zboară în fiecare marti în patul tău/ unde

mortii nu se îngroapă

numai vinul salvează vieti.

 

e martea în care tragi plapuma peste cap. dragostea e

un cablu tare

agătat de gâtul meu

ca o problemă tare de mate.

 

nopti în fată

 

nu spune

cât de frumoasă sunt

 

pe întuneric nu apar

nici prieteni nici trenuri/ majoratul e

o cameră cu multe fotografii

 

orasul aduce dragostea pâinea cea de toate zilele

cu răsuflarea tăiată

mama neagră aduce si ea ploaia

 

ziua de

10 februarie e

toată o

dublă

personalitate

trupul vorbeste ca surdo-mutii cercelul stâng

are viziuni legate

de vrăjitori de bărbati cu tălpi fierbinti care calcă în gol

 

nu e timp de liniste un mal îneacă altul

iolanda stinge foc după foc

trupul ei

de copil ia ceata în picioare

 

moartea e confundată cu un băietel

bătaia din usă e

o inimă la care urlă câinii

de milă de dor de picioare tăiate / chiar acum

 

tramvaiul 7 trece prin noapte ca un clopot

prin foc

buzunare de altă culoare

 

mă uită în vreo gheretă cu sânii

acoperiti de privirea

paznicului/ soră-mea scrie în morse despre căsătorii

 

viata joacă feste fetei

cu cosite cu manichiură cu suflet retro/ se rupe în dragoste si

crapă tot.

 

tu cu buzunarele tale zici că

mamă-ta te-a uitat că-ti creste

în cap moartea

ca o muzică un fum soft o gauloise ceva

 

vibrează sub noi o membrană neagră pe fundal

e für elise.

 

ies din casă/ soarele stă în genunchi pasi de balet în surdină

în cap nici oameni

nici umbre

nici scaune

o chitară rosie din traversă de cale ferată

 

bărbatul cu buzunare ca dracu mă tine

de rochia mini mă poartă prin aer colorat

prin extazul unei pesteri

 

degete lasă sânge si asteaptă

să încalece ziua/ cum altii nu stiu