Ionela Mădălina GROSU
probleme tăcute
în oras nu doarme nimeni soarele e putred
si
câinii muscă din otravă ca din anafură.
acest bărbat
mimează dragostea aruncă în baie rânjetul caraghios
îl îneacă
până la brâu
până la buze
până la pleoape
îl face să zboare pe fundul gropii.
jur împrejur
miroase a câine turbat a mâini care tin drepte
chingile bolii a ploaie care smulge carnea de pe oase.
vine un stol de păsări ude si
e ca si cum rozi gratiile închisorii si-apoi mori.
acest bărbat
bea iertarea la fiecare prânz. din palme ies
fluturi de hârtie în jurul mesei joacă poker
cu versuri murdare cu urletul lui allen
ginsberg. stiu că allen
aduce fericirea fiecărei zile dar bărbatul se atasează
ca o cicatrice
de cersetorul din colt. sunt inocentă sunt orizontală pisici negre
zboară în fiecare marti în patul tău/ unde
mortii nu se îngroapă
numai vinul salvează vieti.
e martea în care tragi plapuma peste cap. dragostea e
un cablu tare
agătat de gâtul meu
ca o problemă tare de mate.
nopti în fată
nu spune
cât de frumoasă sunt
pe întuneric nu apar
nici prieteni nici trenuri/ majoratul e
o cameră cu multe fotografii
orasul aduce dragostea pâinea cea de toate zilele
cu răsuflarea tăiată
mama neagră aduce si ea ploaia
ziua de
10 februarie e
toată o
dublă
personalitate
trupul vorbeste ca surdo-mutii cercelul stâng
are viziuni legate
de vrăjitori de bărbati cu tălpi fierbinti care calcă în gol
nu e timp de liniste un mal îneacă altul
iolanda stinge foc după foc
trupul ei
de copil ia ceata în picioare
moartea e confundată cu un băietel
bătaia din usă e
o inimă la care urlă câinii
de milă de dor de picioare tăiate / chiar acum
tramvaiul 7 trece prin noapte ca un clopot
prin foc
buzunare de altă culoare
mă uită în vreo gheretă cu sânii
acoperiti de privirea
paznicului/ soră-mea scrie în morse despre căsătorii
viata joacă feste fetei
cu cosite cu manichiură cu suflet retro/ se rupe în dragoste si
crapă tot.
tu cu buzunarele tale zici că
mamă-ta te-a uitat că-ti creste
în cap moartea
ca o muzică un fum soft o gauloise ceva
vibrează sub noi o membrană neagră pe fundal
e für elise.
ies din casă/ soarele stă în genunchi pasi de balet în surdină
în cap nici oameni
nici umbre
nici scaune
o chitară rosie din traversă de cale ferată
bărbatul cu buzunare ca dracu mă tine
de rochia mini mă poartă prin aer colorat
prin extazul unei pesteri
degete lasă sânge si asteaptă
să încalece ziua/ cum altii nu stiu
