Lucian GRUIA
AUTOPORTRET
Mulatăul îmi murmură în piept,
Somesul îmi curge prin vine,
copilăria mi s-a ascuns în călimară.
Din depărtare, mama mă acoperă
cu o maramă de melancolie.
PLÂNSUL INTERIOR
Stau în fata dumneavoastră,
demn, puternic, surâzător.
Dar plânsul mi-a devenit
supt, concav, interior.
Lacrimile îmi curg din ochi
prin nas, gură, esofag,
laringe si faringe
în stomac si plămâini,
de unde sângele le duce
în fiecare celulă a trupului
meu scofâlcit.
Pe măsură ce mă îneacă,
marea amniotică a lacrimilor
din care m-am născut,
în fata voastră apar
tot mai puternic
si mai surâzător.
JALE GENETICĂ
Între mine si lume, un văl impenetrabil.
Din pianul suspendat, sunetele cad
Ca o ploaie de vise scalpate.
Ziua, între paranteze crepusculare,
Ascultă doina infernală a mitocondriilor.
Prin bocet străbat rugăciuni evazive –
Consecintele egoismelor noastre desuete.
Curând vom deveni oseminte certe.
Doamne miluieste, popa prinde peste…
CORPUL ASTRAL
La sanatoriul psihiatric Voila,
toate camerele poartă numărul 13.
Pacientii sedati se miscă încet,
dar timpul le-o ia înainte,
purtând cu sine aurele lor evanescente.
Văd oamenii scindati, jumătate carne, jumătate lumină,
târându-se pe coridoarele pavilioanelor
si pe aleile parcului secular.
“- Ia să-mi privesc partea corporală”
zice dublul meu astral
întorcându-se brusc. Văd
o mogâldeată de carne si oase
chircindu-se în vis.
