Constantin GURĂU
ore macerate ingredient al licorii expiatorii
te întîmpină în flacoane verzui-străvezii
între peretii cu desăvîrsire goi ai camerei
un ecou rău te-ndeamnă să iesi să pleci să fugi
suieratul prelung al unui tren se izbeste
de perdele îngălbenit-zdrentuite
mai adaugă totusi o za de hîrtie armurii impenetrabile
* * *
plonjezi acolo unde nu mai
locuieste nimeni e un fel de a zice
graffiti deasupra luminii tulburi
din albia rîului vîrfurile brazilor
maleabile ca un traseu labirintic
trecere spre marginea sfîrtecată
de suavii dinti ai remuscării
fiecare alveolă îsi spune povestea
si piere în abisul infestat
de oroare al nesfîrsitelor vise
* * *
după îndelungi ezitări eticheta
se dezlipeste negru pe negru
rămîne năvala anonimilor indispusi
gata să ia cu asalt rafturile cu tării exotice
extirpate din tumora te miri cărui univers
crispat în aberatii etice încăpătînat
să joace rolul bulei de aer din cîntarul de apă
impropriu impropriu impropriu
în imperiul grăuntelui de nisip
* * *
din vîrful degetelor
picături de lehamite
stîrnesc din praful pîslos
particule de sperantă
ce recad se întorc
ca un trup scufundat
în absentă în somn
* * *
oftatul lemnului bolnav îti tiuie în urechi
ca o fiertură veche a cărei retetă se poate citi în stele
prefăcută în crustă pe care alunecă anotimpuri
spre o mereu pierdut-dobîndită fervoare
sub clătinatul nalbei crescută
în marginea cărărilor unui labirint
lesne parcurs în ritmul fluent-cumpănit
al clepsidrei nelipsită de la nici un căpătîi
* * *
ei au adormit cu repeziciune
asa cum dispar amănuntele din vis
schite păstrate sub pleoape
o privire în adîncul fîntînii
amfiteatru de oase strălucitoare
* * *
umbra incertă a duratei zilelor
îngrasă debarasarea de obiecte
lehamitea devine posibilă
ca un fruct prea copt
după nesfîrsite anotimpuri ale angoasei
* * *
trăiesti cu delicii teroarea iesirii din crisalidă
un set de absurdităti abisale se însiră în colierul
care îti va premia existenta răsplată adăugată
aromei abundent-inocentă a teilor
bun-rămasul a fost înlocuit de plecarea precipitată
zori rumegate în volutele senectutii
cînd vei afla răspunsul neasteptat al întrebării
medalie pe pieptul riguros emblematic
fata si reversul despart si unesc
separă adună si proclamă de‑a valma
erezii într-un biet trup care tînjeste
la armonia deplină a desenelor rupestre
