Constantin GURAU

* * *

venerabilii s-au retras

la umbra proiectelor avortate

îngeri sprijina vitrine reflectorizante

în vise de gheata

hermeneutul-poet al orasului

instalat confortabil

în scaunul cu rotile

da cîte ceva de pascut

asistentei care secreta

indiferenta si sampanie contrafacuta

* * *

din cele mai sofisticate scule

nici din acelea

nu va izvorî vreodata

mireasma fînetelor cosite

cu brazde raspîndite simetric

dupa ce au cunoscut

luciul coasei

spulberatele boabe de roua

* * *

gradul disconfortului stradal

creste zilnic lanturi

de aur la gîturile bipezilor

supraponderali modifica

ireversibil structura orasului

oftatul discret pluteste

deasupra interviurilor

scene palpitante în romanturile

de colectie nu vor mai avea ce salva

***

meandrele vietii tale

nu valoreaza nici cît

încrengatura radacinilor

unui copac

* * *

(ca) o mai demult frageda

iedera ce n-a uitat

în ierni succesive

înmladierea

în locuri ce nu i-au vrut

radacina mai crede

pe ziduri sau trunchiuri batrîne

sa-si catere

în tîrziu exercitiu bovaric

anchilozate ventuze

* * *

exilul reînnoit

în fiecare zi

foarfecele mereu

proaspat ascutite

asteapta sosirea parcelor

***

cotrobai cu lingura

în borcanul cu miere

o! ce crater galben lipicios

mormînt conic pentru

diminetile înghitite

fara pofta ca un medicament

ce te-mpinge din spate

spre ritualul

aplatizarilor cotidiene

***

cîini imaturi

privesc

culoarea indecenta

a apei

care îsi asteapta

înecatii