Adalbert GYURIS
Uneori...
Tu e s ti î nc ă î n trecutul meu,
Poate te g â nde s ti s i tu la min e .
Doar noaptea î n visele mele
Ajung uneori l â ng ă tine.
Florile p ă streaz ă î nc ă mirosul
Î nt â lnirilor dintre noi,
Frumoasele din reclam ă
Cu picioarele lungi
S i p ă rul peste um ă r,
Ît i î nf ăt i s eaz ă chipul t ă u.
Eu î ncerc s ă - t i g ă sesc sur â sul
S i m ă trezesc fericit,
Cu mul t i ani mai t â n ă r.
C ă i ne s tiute...
Noaptea î mi s opte s te cineva
Cum s ă -mi scriu poemele,
Nu-mi spune tot doar î nceputul,
Grea sarcin ă m ă a s teapt ă apoi,
G â ndul zboara pe aripi de porur m bel
S i cuvintele se a s eaz ă unde- s i au locul.
A s a se na s te ideea ce se transform ă
Mai t â rziu î n povestea de iubire
Care se preschimb ă mereu
S i nu moare nicic â nd.
Miracolul
(Scumpei mele nepoate Rafaela)
Din dragoste te-ai n ă scut.
Î ndoielile s-au trasformat
Î n lumin ă s i soarele s-a ivit,
Cu doar stropul fragil
Î ntreg tabloul s-a s ă v â r s it
S i scurtul nostru periplu
Î n acest infinit univers
Are un rost,tot ce tr ă im
Presupune s ă fie gustat,
F ă r ă î ntreb ă ri s i remu s c ă ri.
Via t a merit ă tr ă it ă !
Sub semnul misteriosului dat
Tu scumpa mea s ă poveste s ti
Cum ai fost o punte
Î ntre noi s i viitorul t ă u
S i cum te-am iubit
Mai mult ca pe cei
Ce nu mai sunt...
Doar cuvinte...
Vorbim despre ceva anume,
Ne adres ă m pentru cineva,
C â nd î n lacuri nu sunt p ă s ă ri
S i nici î n aer nu zboar ă pe s ti
La î ntreb ă ri g ă sim pu t ine
Ră spunsuri ,răstălmăcite de fapt,
Din care se nasc alte c ă ut ă ri .
G â ndul din tine nespus
Nu-l po t i î n t elege
C â nd î ndoiala î mpr ăs tie
Logica cuvintelor ne grăite,
C â nd s i cei care ne conduc,
Indiferent de unde,m ic i sau m ar i
Spun multe vorbe ... goale
Pe care nici ei nu le cred .
Pictorul
(Lui Viorel COTOIU)
Până si cei răi au obosit
Când au văzut cum tu pictezi
Si nu le dai prilej la provocare .
C u răbdare si sârguintă evoluezi,
E xperien t a te va cl ă di s i multe
S e vor î mplini,c ă orice zi e benefic ă .
S tarea de veghe o s ă g ă sesc ă o cale
P ropice î n constela t ia universului,
Să - t i î mpline s ti c â t ît i permi t i !
Munca îs i va g ă si rostul s i meritul.....
G ândurile mari te vor reclădi s i
T r ă irile nu te vor l ă s a aiurea.
A i s ă răzba t i oricând si oriunde..
S i tu vei sta unde î t i este locul
Pentru că meriti si că esti bun !
