TINERI AUTORI

Florin HALALAU

 

îl scriu pe Dumnezeu

 

îi scriu pe Dumnezeu

cu d mare

sper sa-l pot apuca de-un picior

într-o zi

voi atinge atunci

tavanul norocului

cu mîna

rîuri de lapte si miere

îmi vor inunda apartamentul

se va ridica o stea cu numele meu

pietrele-mi vor cînta poeziile

soclul statuii

proaspat consolidat

va geme rusinat

si-mi va fugi de sub picioare

 

pentru ca o femeie

 

pentru ca o femeie sa fie frumoasa

ea trebuie sa cînte la pian

cu degetele picioarelor

sa scormoneasca adînc

în propria-i dragoste

si sa se lase însamîntata

ca un lan fertil de floarea soarelui

pentru ca o femeie sa ajunga departe

ea trebuie sa fie frumoasa de dimineata

sa-si poarte farmecul fara fard

ca pe un copil mult dorit

sa-l aduca ofranda

barbatului niciodata cucerit îndeajuns

si mai ales sa poata cînta la pian

naucitor

cu degetele picioarelor

 

nu trageti în pianist

 

nu trageti în pianist

pe el oricum nu-l asculta nimeni

viata îsi urmeaza cursul

între felul unu si felul doi

oamenii ridica privirea din farfurii

doar pentru apostrofarea chelnerului

nu trageti în pianist

face si el ce poate

în lumea asta tembela

scobitorile lucesc languros

printre dintii îngalbeniti de aur

plescaiturile de placere

plutesc deasupra poporului de burti

ca o ceata neagra

e ultima tigara a condamnatului

fumata de plutonul de executie

si totusi nu trageti în pianist

pe el oricum nu-l asculta nimeni

 

îmi plimb poezia

 

îmi plimb poezia cu tramvaiul

sa-i arat lumea

bem ceaiul la vagonul-restaurant

ne privim în ochi si

mestecam pe îndelete

clasicii literaturii române

ne mutam apoi pe locurile rezervate

de la business class

înghitim hulpavi

imaginile care ni se deruleaza prin fata

ca pe ecranul imens al unei

sali virtuale de lectura

nori de sensuri

pesti exotici

paduri de litere calcate pentru prima oara

vîlvatai de nisip fierbinte

totul într-un vîrtej ametitor

în fiecare port

îi fac cîte-un vers genial

de la tangaj

cuvintele se lovesc zgomotos de peretii odaii

coborîti la prima ma întreaba cineva

nu domnule îi raspund

nu am la mine umbrela

am iesit doar sa-mi plimb poezia