Florin HALALAU

poezie de unica folosinta

citeste si da mai departe

cum ai arunca o privire

fugara

pe fereastra compartimentului

poezia dauneaza grav sanatatii

are prea multe E-uri

si alte vocale cîntate

n-o lasati la îndemîna copiilor

s-ar putea contamina

si într-o buna zi

sa înceapa sa zboare

copiii lumii doresc pacea

copiii lumii doresc pacea

o privesc lacom

cu nasurile turtite

de geamul murdar

al vitrinei

pacea zîmbeste rusinata

printre îngerasi de gips

si alte kitschuri

vecinatatea lor

o coboara în derizoriu

mai ceva ca manifestatiile

activistilor ghiftuiti

acolo în tîrgul de provincie

nu-i mai pasa nimanui

de porumbei albi

si de ramuri de maslin

si de picasso

nu mai vor sa auda

de hiroshima

si de surîsul ei hîd

de premiul nobel

de fericire la ordin

doar copiii

copiii lumii doresc pacea

zgomotul de cioburi

sparge linistea serii

poem de neînteles

nu încercati sa întelegeti ceva

din ceea ce scriu

nici macar eu

asa-zisul autor

nu-mi înteleg scrisul

comunic cu mine

doar prin semne

ea scrie

tu po ti mai mult

îi scrisese cineva în subsolul poeziei

cu talentul tau urias

poti construi hidrocentrale

versurile tale calde

ar însufleti generatii de tineri

de pe santierele patriei

ea în acest timp tot scria

paduri întregi cadeau sub furia

poemelor super long

ea

la etajul doisprezece al poeziei

singura cu gloria

scria

poezie de dorinta

ameteste-ma cu aromele tale

de femeie îndragostita

lasa-ma sa gust

laptele care curge prin tine

mustind pe piele

înnebunitor

lasa-ma sa ma

joc fecund

cu emotia ta de carne

crescuta indecent si întîmplator

din mine