Lepădare
Propria-mi carne
mi-o lepăd
ca sarpele
multimea de-ntîmplări
încrustate-n
pielea-i lucitoare
si bătrînă
propria-mi carne
mi-o lepăd
mi-o schimb
pe-un pumn de tărînă...
Răni vii
nici jocuri, nici
cortine,
nici început,
nici sfîrsit
nu există;
le inventăm
ignoranti,
lăsîndu-ne prinsi
în propriile
capcane -
măsuri ale slăbiciunilor
noastre,
crustele sub care,
speriati,
ne-ascundem - răni
vii
Tăcere
Rană albastră - tăcerea
desăvîrsită
aproape,
încît
îti vine s-o mîngîi,
să ti-o ascunzi
în trup
ca pe-un organ istovit
Istovind lumina
Să mă nasc
din nodulul nou
si bolnav
cît un ou
(unul negru poate)
asezat ca o povară
în curba umerilor
camuflat de gînduri
să mă nasc
murindu-mă
pe partea cealaltă
istovind
lumina,
sfîsiind-o
cînd trec
prin negura lui
ca prin gîtlejul
unei clepsidre...
Drum pe care sînger
Izbesc
poarta rosie
cu un cheag de apus
mă caut în ierburi
sub pielea scorojită
a sarpelui
împlinindu-si blestemul
în urlet…
mă caut
în scîncetul frunzei
străine
si-i spun
cum mai cred
că eram
cu zîmbetul verde
cu degetele tocite
de pipăitul drumului
pe care sînger...
